Incotro?

Bilete

2012-02-15T15:44:00.000-08:00

Din intamplare am descoperit ca biletele la concertele orchestrei simfonice din KW is extrem de ieftine. E mai ieftin sa mergi la un concert simfonic decat sa mergi la film. Eh, mint, cam acelasi lucru, dar daca la film te alegi cu punga imensa de popcorn si carafa de suc, la concert treatul e un pahar de vin alb/rosu, ori o cafea.

De prin noiembrie ne tot ducem. Asa am vazut un concert exceptional de Craciun, poate am sa scriu despre asta, apoi Prokofiev si vineri ne ducem la Ravel.
Ba am fost si la un concert al orchestrei de tineret unde fetita unei prietene deosebite, a fost concert maiestru! Ce mandri am fost, fetita a cantat exceptional, a fost selectata din toata orchestra, a intrecut copii mult mai mari decat ea.

Deci vineri mergem la Ravel. Ravel e cunoscut pentru Bolero care nu e nimic, nici melodie, nici nimic, nu are nimic artistic, nu are vibratie, ci e o chestie pe care Ravel a facut-o pur matematic sa demonstreze ca se poate compune fara fir, fara vibratie. Apoi a ramas in istorie prin aceasta piesa, dar a urat-o cu desavarsire. Vineri orchestra mare va canta si bolero dar si inca 2 concerte din care unul de chitara! Sunt in extaz, pur si simplu!!!
Edwin Outwater, conductor
Jason Vieaux, guitar
Ravel: Suite from Mother Goose
Nico Muhly: KWS Commission
Rodrigo: Concierto de Aranjuez
Ravel: Bolero
Bolero is still one of classical music's most potent works, with its seductive melody that grows non-stop to a mighty climax. This dazzling concert also includes the most famous concerto for guitar, performed by brilliant classical guitarist Jason Vieaux, and a KWS commission by Nico Muhly.

“I have written only one masterpiece and that is Boléro,” Ravel sardonically told a fellow composer. “Unfortunately, it contains no music.” First written as a ballet score in 1928 for Ida Rubinstein’s troupe, Boléro builds continuously on just one rhythm and a single theme in two sections. The piece evolves asa huge orchestral crescendo created primarily through constantly expanding orchestral timbre. “It is an experiment in a very special and limited direction,” Ravel cautioned when the piece began to be popular and to receive performances in the concert hall. [It consistss olely of] “orchestral tissue without music – of one long, very gradual crescendo. . . The themes are impersonal – folk-tunes of the usual Spanish-Arabian kind.” This use of the word ‘impersonal’ is reflected in Ravel’s original

conception of the stage design of Boléro as a streetscape, with a factory in the background. Like Honegger’s tone-poem Pacifi c 231, early 20th century life is reflected in art, specifically in Ravel’s hypnotic, machine-like rhythmic repetitions.

– Notes © Keith Horner, 2011.
Am sunat si mi-am comandat biletele. Sambata am uitat sa ma duc sa le ridic, asa ca azi am plecat mai devreme de la servici, am parcat masina in centru, la The Record, si pe jos am plecat pana la sediul orchestrei. Mi-am luat biletele si deja ma gandesc ca vineri am sa sun sa imi comand biletele pentru urmatorul concert... nu spui ce va fi, surpriza!

John Williams is one of the most famous composers of this century. His scores have revolutionized the film industry. This concert features some of his most notable themes: E.T., Superman, Jurassic Park, Indiana Jones, and Harry Potter. The concert also includes the music we know and love from all six Star Wars films.

N-am rezistat sa nu va spun, de fapt fara sa nu ma laud!!!

Am zis daca tot sunt in centru, sa intru si la superstoru asiatic, sa cumpar niste shrimpi si niste peste si ceva fructe mai exotice, daca ma incumet...
Am stat un pic si am asteptat, tocmai primeau marfa, si descarcau pestele. Restul de chineji, de la celelalte raioane, stateau pe margine, si radeau de cei 2 muncitori de la raionu de peste. Aia munceau saracii cu viteza, pestii erau vii, trebuiau separati in bazine... treaba de chinez!
Intr-un final mi-am luat cele achizitionate si inapoi la masina cand... masina era inconjurata, blocata de 3 masini de politie, cu luminile aprinse! O iau la fuga,la gandul ca vreun idiot mi-a busit masina... mai ales ca in fata masinii mele, in lateral, era o alta masina oprita! ajung intr-un suflet, masina e ok, nimeni nu ma baga in seama, eu nu am cum sa plec, asa ca astept cuminte sa vad ce se intampla.
Masina respectiva fusese data ca furata. 2 barbati si o femeie erau in masina la momentul cand au fost opriti, au fost incatusati in fata mea, perchezitionati, eu ma facusem mica mica in masina, l-am sunat pe Victor care a inceput sa rada si imi zice sa fac poze... mare ajutor!
Tipii si tipa au fost luati la intrebari, soferul i-a spus tipei ca you have to own this one up... deci ceva probleme erau cu masina, cine stie, vreun divort? sot raportat masina disparuta?
ok, treaba se ingroasa, mai apare o masina de politie, ies din masina, politistul nou venit vine si ma intreaba daca sunt ok. Ii zic ca da. Ai ramas blocata, nu? da, zic, e ok, pot sa astept.
politistu se uita la mine, se uita la colegii lui si zice: nu, nu ai cum sa fii ok fiind martora la ce se intampla. Esti in stare sa sofezi? Da, zic, don't worry!
Intru in masina si vad ca el era deja in masina de politie din lateralul meu, si imi face loc sa ies. Dau cu spatele, manevrez usor, alt politist tine traficul si ies din incurcatura...
Asta imi trebuie daca am plecat mai devreme de la servici!

De ce nu imi place Adele

2012-02-13T09:51:00.000-08:00

A castigat 6 premii Grammy! Oh well, daca eram si eu prin juriu, nu primea chiar 6. Nu zic ca nu le merita, dar zic io ca le-a castigat pentru ca a fost pe val, extrapromovata!
Bucata, pe care cu ugh! am pus-o in capul postarii, imi da fiori. Am ascultat-o de cateva ori si apoi a inceput batalia cum sa o evit! Asa ce viteza am avut toata vara la schimbat canalele la radio, ca puteam intra in vreun concurs pe tema asta si nu ma lua nimeni!!!!

Vocea e frumoasa, si dupa ce am ascultat-o pe Rihanna facand playback la Grammy, neplacerea mea versus Adele s-a mai diminuat. Dar nu a disparut. Tot nu imi place de ea! NU imi place si gata!

Revenind la bucata care imi da fiori, poate o urasc si pentru ca la un nivel absolut ma regasesc... in versurile ei. Nu, nu am nici o iubire uitata ori regretata, e vorba de cu totul altceva, dar tot nu imi place piesa! Nu imi place si gata!

Atata se vaita incat imi vine sa ii dau ceva adrese de site-uri de matrimoniale, gen eharmony and co... Get over, omu si-a refacut viata, gata, gaseste-ti un hobby ceva, mergi la psiholog, nu e sanatos maica, nu e sanatos sa oftezi dupa un om atatia ani! Poate in anii astia de cand v-ati despartit omu a imbatranit (sunt sanse sa nu arate chiar naspa, ca unii barbati is ca vinul, imbatranesc frumos, is mai atragatori dupa 40 de ani decat erau in tinereturi) o fi chelit, o fi facut burta. Eh, nici ea nu mai e o silfida... multele kg o sa ii afecteze sanatatea fara doar si poate.
Zic am nimerit-o eu oarecum cand am zis mergi la psiholog, vezi dedicatia facuta parintilor atunci cand a infulecat al saselea Grammy!

Intrebare, ca am schimbat canalul cand a cantat Rhianna, enervata ca face playback, a cantat Adele life?

Sper ca o vad din nou la anu la Grammy... chiar daca nu o plac!

Smile

2012-02-09T18:25:00.000-08:00

Am avut o discutie cu prietene bune despre cantecul preferat. Apoi ca un facut, discutia a avut loc si la munca: care e cantecul preferat, care e filmul preferat...

Am stat si m-am gandit mult, mult, mult... nu am un cantec preferat, imi place muzica, imi place muzica simfonica, imi plac solo-urile de vioara, de pian, dar imi place si muzica considerata usoara...
Imi plac compozitorii rusi, imi plac nordicii, imi plac cei americani... (da, stiu, revenim la muzica simfonica)
Dar un cantec favorit? nu stiu...

venind spre casa acu cateva seri, cd-ul ajunge la Smile al lui Charlie Chaplin, cantat de Nat King Cole si dupa ce l-am ascultat de cateva ori am zis: bingo! asta e cantecul meu favorit! E cantecul facut parca special pentru mine! E cantecul meu!
De atunci il lalai in fiecare seara in drum spre casa!

Ascultati-l, nu-i asa ca e minunat?

Concurs

2012-02-08T07:27:00.000-08:00

Doctorii din programul pe care il coordonez au decis ca pauze prea mari intre petreceri, intalniri, distractie, mancare buna, bautura fina, dauneaza sanatatii.
Asa ca duminica am primit email in care eram invitati de catre fellow-ul saudi la un concurs culinar. Fiecare gateste ceva specific tarii din care provine. Nici o mentiune de premiu, asa ca...luni dimineata il prind inainte de a intra in OR (operating room) si il intreb: care-i premiul?
Pai mananci mancare autentica din 9 tari, ce premiu mai bun de atat?
Not enough for me... zic razand...
OK, zice saudi, pun la bataie 100 de dollari, esti happy asa?
Eh, asa mai vii de acasa!
Ce ai de gand sa gatesti?
Nu stiu ce ma poseda sa zic: sarmale! Auzi la mine, sarmale! Am facut de 2-3 ori si acu is experta la sarmale!
Saudi sare in sus de fericire si zice: premiul e al tau! I love cabbage rolls! Cum le faci?
pai in frunza de varza murata, cu un pic de sunculita pe langa sa dea gust! Ma uit la el ca deja e innundat de pofta! Cu greu reuseste sa zica: da' te rog io, fa-le cu carne de vita si lasa sunculita deoparte!
Pentru tine promit sa le fac cu carne de curcan si cu sunculitza afumata de curcan!
Se uita la mine cu ochi umezi, gata sa ma ceara de a doua nevasta, si sa plateasca in aur sarmalele alea...
Isi revine cu greu, mai ales ca isi vede pacientul trecand spre OR, si zice: mai am 10 min, stai sa iti spun ce supa complicata am eu de gand sa fac...
Il trimit la sala, promitand sa apar in 26 feb cu sarmalele aburinde...

No, acu io ce ma fac?

Frig

2012-02-01T17:16:00.000-08:00

In Europa de Est e frig. In Rusia inghetata e atat de frig incat nici ei nu suporta frigul. In Serbia au murit oameni in casa de frig.
http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-16830034

In Romania e frig, record de frig.
http://www.cnn.com/2012/02/01/europe/gallery/europe-winter-weather/index.html?hpt=wo_t4

Vad stiri la tv, CNN, BBC, si nu pare real. Sunt stiri, banale stiri... ca si cum ar fi in alta lume...
In noaptea asta am decis sa ma trezesc la 12 AM sa imi sun fratele, sa imi sun parintii, sa vad daca sunt ok, daca sunt afectati de frig, de scaderea de presiunea la gaze...

minus 25 nu este neobisnuit aici. Poate unde ca peste tot e cald, in masina, in mall, la munci. La servici stau in maneca scurta... In autobuz imi dau haina jos, e cald, e comfortabil... Acasa centrala merge, nu sunt probleme...

si totusi in Romania oamenii sunt afectati de frig, ca si cum e prima iarna, surpriza...

Si aici e frig

Just smile and wave

2012-01-31T07:12:00.000-08:00

http://youtu.be/0QcGH-pVmFE

Nu credeti ca e o buna atitudine de viata? e noua mea filozofie si deja da rezultate foarte bune!

Nu are rost sa ii explicati sefului (care nu se pricepe nicidecum la coordonare de proiecte, e medic anestezist) ca nu asa se rezolva cutare problema, just smile and wave!

Nu are rost sa explicati sotului a mia/milioana oara de ce trebuie facut un lucru intr-o anumita ordine, just smile and wave!

Nu va obositi sa explicati prietenilor/prietenelor ca nu sunteti interesat de baluri, petreceri populare, manele, carti de Sandra Brown, just smile and wave!

Nu va obositi sa explicati celor pe care ii coordonati de ce aveti nevoie de ei urgent, ca altfel nu i-ati page-ui, just smile and wave!

Asa va pastrati sanatatea, mintala si nu numai, si economiti energie ce poate fi folosita in scopuri mult mai nobile, ex: taking a long shower, going for a run, reading a good book, watching a good movie, or ca romcom...

Disclaimer: scuze pentru amestecul de romana engleza, I am smilling and waving!

Me

2012-01-30T17:36:00.000-08:00

toata lumea ii iubeste pe optimisti
toata lumea vrea sa fie incojurata de optimisti
toata lumea te sfatuieste sa te inconjori de optimisti si sa ii eviti pe cei din tabara opusa
toata lumea iubeste o gluma buna
toata lumea vrea sa aiba un motiv sa zambeasca
toata lumea vrea roz, sa vada roz

eu sunt prin natura optimista. eu stiu intotdeauna o gluma buna, ba stiu sa intorc o intamplare neplacuta intr-un motiv de ras. eu stiu sa zambesc cu toata gura. si imi place roz

ce te faci atunci cand esti trist, indiferent ce ai face esti trist. orice ai face, tristetea nu pleaca. nici psihologul, nici oglinda, nici laudele celorlalti nu te fac sa zambesti. cand nu ai un motiv sa fii trist, dar esti, asa, pana in maduva oaselor.

ce faci cand iti dai seama ca nu sta in puterea ta sa fii fericit. ca oricat ti-ai numara binecuvantarile nu poti opri lacrimile sa curga pe fata. ca desi esti sanatos, ca desi jobul e cool, interesant, cu oameni super destepti, care te apreciaza, ca desi copilul e sanatos si invata bine, si e lipit de tine, ca desi arati cum n-ai aratat asa de bine nici la 30 de ani, tot nu poti opri lacrimile.

nu e depresie, psihologul te-a evaluat, nu esti deprimat.

incerci sa spui unui prieten si se uita la tine cu spranceana ridicata. daca spui inca o data, realizezi ca te evita. incerci sa spui unor prietene pe care stii ca poti conta. dar ele iti spun ca esti workaholica, ca tre sa o iei mai usor. iti dai seama ca vorbesti degeaba si incetezi sa te mai vaiti. risti sa ramai singura....

stii cauza tristetii, dar din pacate nu poti face nimic, nu inca...

2012 continuare

2012-01-29T10:58:00.000-08:00

Deci in ajun de Craciun am avut musafiri, apoi am fost musafiri de Craciun, si pauza luni...
Luni dimineata am vrut sa ma duc la alergat, dar, d'uh inchis, asa ca m-am dus la Nike si mi-am luat inca o pereche de incaltari de alergat, pantaloni de alergat, tricouri pentru mine si pentru baieti! Feel really good about it!

Marti Dana, Alex si Bill au venit la noi la masa! Bill, primul lui Craciun romanesc, a indurat ca un erou, a gustat tot, si sper ca nu a avut dureri de burta afterwards!

apoi suna Roxana si ne invita la ferma... ne era asa dor de ei, de Rocsi si Ciprian, Alina si Iulian, plus Dodi si Princess

Sarmale

2012-01-29T10:42:00.000-08:00

Toti din familie si prietenii apropiati stiu ca eu nu fac sarmale. Ca mananc sarmale, dar ca nu stiu sa impachetez sarmale.
Asa ca, ma rog de toti cei ce stiu a face sarmale si imi plac sarmalele facute de ei/ele, sa se indure si sa imi dea ceva sarmalute si mie, om sarman!
Cand au fost ai mei aici, mamaia a facut atatea sarmale, de a burdusit congelatorul, si am mancat sarmale un an de zile, de zicea bietul Andrei: iar sarmale? tot de alea de la mamaia?

Cateodata cumnata mea se indura si imi face cate o oala de sarmale, draga de ea...

Inainte de Craciun Andrei ma intreaba ce planuri avem de sarbatori. Am zis ca nimic special, ne odihnim, iesim afara, nimic special. OK, zise pruncul, dar ce gatim? facem iar Craciun Canadian ori gatim romaneste?
hm, m-a pus pe ganduri, asa ca am decis sa facem Craciun romanesc, cu sarmale, friptura, cozonac, racitura... si toate cele bunatori crescatoare de colesterol si bombe calorice... Asta pentru ca Andrei e mai mereu in bucatarie sa ajute, asa ca am zis why not?

Deci cozonac check (stiu sa fac, si chiar imi iese bun)!
Ba am facut la mana, 2 kg de faina, si mi-a iesit bun! am si poze sa dovedesc (asta daca uit ca am uitat o serie in cuptor si au iesit bronzati cam africani)

Friptura, carnati, si alte derivate de pork, check!

racitura, check! din aripi de curcan, buna a iesit!

ce ne facem cu sarmalele? ca cumnata e in Dominicana, they pulled a Christmas with the Kranks on us, si au sters-o la soare, la ocean, la caldura si nici o grija!
Asa ca am zis ca e timpul sa incerc, din nou, cu riscul unui esec, sa fac sarmale in my own! La polonez au niste borcane cu foi de varza gata pregatite pentru sarmale, am facut umplutura, am pregatit oala, calit un pic de varza cu ceva sunculitza afumata si sarata (oh, ploua in gura cu gandul la arome), scos foile de varza din borcan, pus pe tocator, taiat patrate, pus un glob de umplutura, impachetat ca la strudel!!!
Nu radeti, da? nu radeti, ca au iesit bune, ba am mai executat de vreo 2 ori de atunci!

Asa ca la in Ajun de Craciun, cu oala mea de sarmale strategic ascunsa in garaj, ma trezesc cu Dana si Alex ca imi aduc cadou o oala de sarmale!
ca sa nu mai zic ca si cumnata, la intoarcere din Caraibe, ne face cadou, guess what? o oala de sarmale!

2012

2012-01-29T07:45:00.000-08:00

La multi ani, cu intarziere, La multi ani!
Anu dragonului sa va aduca fericire, iubire si sanatate, in ordinea in care sufletul vostru tanjeste!

Ca de obicei, mi-am luat liber intre Craciun si Anul Nou! la numaratoare nu-s multe zile, pentru ca statul canadian socoteste ca daca ziua oficiala libera cade sambata sau duminica, atunci angajatul primeste luni, ba si marti liber platit.
Am planuit sa nu fac nimic! Dar nimic! Sa dorm si daca am chef sa ies sa alerg.

Cu o saptamana inainte de Craciun, Adriana ne invita la ea de Craciun. Nu am putut sa o refuz, e speciala in inima mea, si o ador nu numai pe ea, dar si intreg pachetul care il reprezinta: Calin, Anda si Georgica.
Apoi cu 2 zile inainte de Craciun trimite email Radu cumatru. Nu veniti la noi? Cum nu, cu placere, dar mai bine veniti voi la noi, ca avem o multime de jucarii lasate de draga de Carmen in vara pentru David! (La multi ani Carmen, ieri a fost ziua ei)
Deci sambata seara Radu, Elena si David au fost invitatii nostri, la care s-au adaugat instant si inopinant, Dana si Alex, fetele erau in drum spre petrecerea lor de Craciun, dar au decis sa faca un stop la noi, sa ne aduca...sarmale!

oh, musai sa spun cea poveste a sarmalelor!

Vacanta

2011-11-10T17:55:00.000-08:00

Vara asta Andrei si-a mai luat un credit la engleza. De data asta nu ESL.
O luna de zile a muncit cu sudori la engleza, a mancat, visat, spalat pe dinti, dormit, motait, citit, vorbit Engleza. Si Shakespeare. A aflat ca a trecut creditul, cu o nota ok abia in septembrie!
Vacanta a venit la el in August. Era deja obosit, frustrat! L-am lasat ca pe el. Atat i-am cerut sa se duca intensiv la inot. S-a dus!
A citit, a gatit, a mancat, s-a jucat, a urmarit filme, a facut ce a vrut!
Apoi dupa vreo saptamana a inceput sa ne duca dorul. Noi la munca toata ziua.
Intr-o zi vin de la servici, direct in dormitorul mare, sa ma schimb sa ies sa alerg. Incep sa ma dezbrac si aud un tipat din mijlocul patului: I am blind! I am blind! I saw my mom naked!
Am sarit in sus, m-a speriat sa mor! Am inceput sa tip la el: tu ce cauti la mine in camera?!!
NO, What are you doing in your room? striga Andrei, si o ia la fuga...

Tanara si nelinistita

2011-11-09T18:43:00.000-08:00

Tanara nu mai sunt, nici in inima, nici in spirit. Nelinistita, insa, n-am incetat sa fiu niciodata!
Am revenit, si asta din cauza ca Adriana m-a instigat! Adica ma duc ca tot omu la estetician sa imi curat fata de parul nedorit si Adriana ma provoaca sa povestesc!

Sa povestesc ce s-a intamplat vara asta...Nu cronologic, ca nu am o memorie atat de buna, ci asa cum imi vine, cum le simt...
Deci azi povestesc de alergat! Dap, am alergat cursa de 5km de la Toronto Scotiabank Marathon. Si am fost destul de rapida, a 14 la grupa mea de varsta, din 323 de alergarete! si 849 din 6751 de alergareti de toate varstele!
28.48 min, asta e timpul care l-am scos, si care e inscriptionat in medalia primita!

Am inceput sa alerg prin aprilie, cred eu, la inceput 3 km, apoi m-am aruncat la 5km.
Mi-am luat incaltari speciale de alergat, de la Nike, mi-am descarcat pe ipod albumul Fast Five (soundtracks-urile filmului cu acelasi nume) si am inceput sa starnesc praful prin cartier. Acu praf nu prea este, nici caini nu prea am starnit, ca-s obisnuiti ori prea politicosi cu zapacitii ce alearga prin cartier.
Incet incet am crescut de la 3km in 40 de minute la 5 km in mai putin de 30 de minute. Prea putin timp de alergat asa ca regulat am alergat 6 km.
La timpul cursei deja ma plictisisem. Am mers la cursa mai mult ca o validare. A fost f frig in ziua aia, f mult vant!
M-am trezit tarziu in duminica cu pricina. Victor nu m-a trezit. La 9 cand am facut ochi, sa lesin. In jumate de ora am iesit pe usa...
Am ajuns la 11 in Toronto, dar era deja f tarziu, strazi blocate din cazua maratonului, nici o sansa sa ajung la linia de start intr-o ora! Asa ca in prima intersectie, pe Lakeshore, dirijata de un politst, ii arat bibul cu numarul de la cursa, si ii zic ca nu am cum sa ajung la start. Imi da voie sa folosesc linia de urgenta si asa cu avariile puse, si mai trecand de vreo 3 politisti, ajung la CNE, unde se dadea startul. In ziua aia si frig, si vant. Baietii au luat geaca mea cu ei, si cu autobuzele puse la dispozitie de organizatori, au plecat spre linia de sosire.
Am alergat cat am putut de bine. Nu eram antrenata de o saptamana, si intr-o perioada mai dificila, m-am tarat tot drumul. Pe la jumate m-a ajuns din urma un nene la vreo 70 de ani care impingea de un carut in care era un paraplegic de vreo 20 si de ani! oh, ce rusine mi-a fost. Scopul a fost ca stia doi sa nu ma depaseasca!
Stiti cum am terminat! nu mai scriu!
la linia de sosire, cumva, Victor si Andrei au intrat pe culoarul celor ce alergasera, si mi-au dat haina imediat, apoi s-au pus la colectat bunatati: de la fructe, la sucuri, patiserie, totul pentru cei ce alergasera. Da' cica ei erau cu mine :))

am sa revin

5k

2011-09-06T19:40:00.001-07:00

Yes, I am back!
Multe s-au schimbat intre timp, o sa revin cu amanunte, dar cel mai ciudat lucru este ca m-am inscris pentru o cursa de 5k la marathonul de la Toronto in Octombrie.
Am sa revin...

sper ca sunteti bine, sanatosi!

Lectia 4

2011-05-06T18:29:00.000-07:00

Da, stiu ca se apropie lectia 5 si eu nu am povestit de lectia 4. Sa am iertare de la boieri dumneavoastra, dar saptamana asta a fost ultima la jobul actual, de saptamana viitoare schimb jobul total, departamentul, sefii si tot tacamul...
Asa ca la munci m-au calarit ca pe o iapa regala, sa termin chestii de care ma rog de ei de luni de zile sa imi dea "materia prima". Asta baza, ca in top punem si onboardingu pentru noi angajati care incep la...sfarsitul lunii mai! Si organizat interviuri pentru pozitia mea, si alte eventuri in Teaching room!
De saptamana viitoare imi mut cuibul! Jalea e ca ma mut ca locatie in spital, vizavi de salile de operatii! cu toate anunturile de rigoare! Partea buna e ca sunt tare aproape de toate medicamentele bune, ca ma mut in departamentul de anestezie si pain management!
Dap, sunt noul admin coordinator pe vreo 3 programe in departamentul mai sus mentionat. Ce naiba m-au ales pe mine, habar n-am! Deci job nou, nout! La bani puteau sa fie mai generosi, aici am avut o mare dezamagire!

dar sa revenim la ora de balaceala!
deci Sean nu s-a lasat pana nu m-a convins sa fac o tura de bazin la 10ft. L-am amenintat ca il bat daca ma lasa sa ma inec! Dar a avut dreptate, am putut sa inot o latime de bazin la 10ft adancime.
Alta distractie a fost cand ne-a pus sa inotam pe sub apa... aici el dintr-un kick a ajuns al jumatea bazinului, dar la mine hoitul nu a acoperit distante masurabile nici cu rigla...

Deci am beltul in jurul taliei si inot cu cornul in apa la 10 ft. Asta inainte sa ma arunc fara parasuta! si cum inot eu vesela ca un delfin batut in cap cu leuca de un rechin gelos, vad pe Sean pe fundul bazinului inotand... m-am speriat rau de tot! Copkilu asta e mare figura...

Iada

2011-05-01T13:35:00.000-07:00

Mama nu se potoleste si umbla pe camp... N-ar trebui sa munceasca, n-ar trebui sa faca nici un efort fizic, dar ea are nevoie de intoarcerea in natura...
De Izvorul Tamaduirii s-a dus pe camp, la pamanturile ei. Si la intoarcere a auzit un plans ca de pisic or bebe. Aproape i s-a facut rau, la gandul ca e un bebe abandonat in camp. A depistat de unde vine zgomotul si a gasit o iada, abia fatata!
Cand mi-a povestit, n-am inteles cum poate un iedut sa fie in camp, fara mama capra. Ea banuieste ca mama capra a fatat un ied, ciobanul a miscat turma, ea l-a fatat pe al doilea si a fugit dupa turma cu primul iedut care deja era pe picioarele lui. Credibila teorie...
Tanu Motanu e mai mare decat coana ieduta. E cat o papusa mica, probabil ca nici un kg nu are. Si cauta cu botul lapte, oriunde ar veni.
Cat am stat de vorba cu mama la telefon, a venit la ea in brate, si apoi cauta cu botul lapte. O hraneste cu bibe din 3 ore in 3 ore, si e tare nesatula, cica bea 100 ml la masa, si arata ca o minge pe scobitori. Copitutele sunt cat degetul mare, urechiusele sunt atat de mici...
Mama se minuna de miracolul vietii, de miracolul gasirii... avea nevoie de un sufletel sa aiba grija, closca inca nu a scos pui, asa ca ieduta asta a venit exact la tanc!
Abia astept sa aud ce mai povesteste mama saptamana viitoare!

Privire optimista asupra vietii

2011-04-23T04:49:00.001-07:00

http://1000awesomethings.com/about/

revin...

Happy Easter! Paste Fericit!

2011-04-22T04:00:00.000-07:00

All I need to know about life

I learnt from the EASTER BUNNY

Don't put all of your eggs in one basket.

Walk softly and carry a big carrot.

Everyone needs a friend who is all ears.

There's no such thing as too much candy.

Everyone is entitled to a bad hare day.

Let happy thoughts multiply like rabbits.

Keep your paws off other people's jelly beans.

Good things come in small sugar-coated packages.

The grass is always greener in someone else's basket.

An Easter bonnet can tame even the wildest hare.

To show your true colors you have to come out of your shell.

Lectia 3

2011-04-17T18:49:00.000-07:00

Lectia 3 a venit si s-a dus!
Am invatat 2 lucruri pretioase:

1: nu bea apa in orele dinaintea orei de inot (2 bidoare de 500 ml). Cand ai costum de baie dintr-o piese, e cam ciudat sa te dezbraci aproape la pielea goala ca sa rezolvi problema onorabil (nu, nu e voie sa faci pipi in piscina, se face verde in jurul tau, si te faci de ras total, nu intrebati de unde stiu)

2: nu manca spicy la pranz, in ziua in care ai ora de inot. E greu de explicat bulele de aer care apar in jurul corpului tau.

In rest, nu am invatat nimic nou.
Breaststroke a fost iar in meniu. Fine by me. Apoi am stat la deep end, cu un noodle in jurul taliei, si am invatat sa miscam mainile si sa calcam apa...

pe saptamana viitoare!

Undeniable adult truths

2011-04-17T07:41:00.000-07:00

1. I think part of a best friend's job should be to immediately clear your computer history if you die.

2. Nothing sucks more than that moment during an argument when you realize you're wrong.
Being there, done that
3. I totally take back all those times I didn't want to nap when I was younger.

4. There is great need for a sarcasm font.

5. How the heck are you supposed to fold a fitted sheet?

6. Was learning cursive really necessary?

7. Map Quest really needs to start their directions on # 5.. I'm pretty sure I know how to get out of my neighbourhood.
And GPS as well

8. Obituaries would be a lot more interesting if they told you how the person died.
Oh, they kind of do, read between the lines!

9. I can't remember the last time I wasn't at least kind of tired.
After 25?

10. Bad decisions make good stories.
Not Always!
11. You never know when it will strike, but there comes a moment when you know that you just aren't going to do anything productive for the rest of the day.

12. Can we all just agree to ignore whatever comes after Blue Ray? I don't want to have to restart my collection...again..

13. I'm always slightly terrified when I exit out of Word and it asks me if I want to save any changes to my ten-page technical report that I swear I did not make any changes to.
What happened with the automatic saving?

14. I keep some people's phone numbers in my phone just so I know not to answer when they call.

15. I think the freezer deserves a light as well.
To remember who I killed last?

16. I disagree with Kay Jewellers. I would bet on any given Friday orSaturday night more kisses begin with Miller Lite than Kay.

17. I wish Google Maps had an "Avoid Ghetto" routing option.

18. I have a hard time deciphering the fine line between boredom and hunger.

19. How many times is it appropriate to say "What?" before you just nod and smile because you still didn't hear or understand a word they said?
Imagine being ESL?

20. I love the sense of camaraderie when an entire line of cars team up to prevent a jerk from cutting in at the front. Stay strong, brothers and sisters!
Not when I am the jerk!

21. Shirts get dirty. Underwear gets dirty. Pants? Pants never get dirty, and you can wear them forever.

22. Sometimes I'll look down at my watch 3 consecutive times and still not know what time it is.
and that's when I ask somebody...

23. Even under ideal conditions people have trouble locating their car keys in a pocket, finding their cell phone, and Pinning the Tail on the Donkey - but I'd bet everyone can find and push the snooze button from 3 feet away, in about 1.7 seconds, eyes closed, first time, every time.
Not when you have insomnia and you stare for hours at the clock!

24. The first testicular guard, the "Cup," was used in Hockey in 1874 and the first helmet was used in 1974. That means it only took 100 years for men to realize that their brain is also important.

Ce citim?

2011-04-17T05:15:00.000-07:00

Ma refugiez in citit.
Cand nu vreau sa infrunt realitatea, ma refugiez in citit.
Cand vreau sa amand decizii, ma refugiez in citit.
Cand afara e prea urat, ma refugiez in citit.
Cand in sufletul meu e prea urat, prea intuneric, ma refugiez in citit.
Cand ...

Ce citesc? Greu de ales... Greu sa ma descurc in biblioteca de aici... Si atunci, ce e de facut?
Colegele mele au creat un mini club de citit, si pentru o perioada, carti au schimbat stapani intr-un ritm alert. Dar de la un timp, vremea buna, nu stiu ce s-a intamplat, nu mai au timp de citit.
Mai trag cu ochiul pe forum cand fetele mai discuta de carti, rar, dar se intampla. Si imi notez ce mai citeste lumea.
Saptamana trecuta am facut una buna: am google-ed! Dap, am cautat ce s-a citit in 2010 ori ce e propus in 2011. Lista lui Oprah, lista de la NYT, nu conteaza, de undeva aveam nevoie de o indrumare...

Cartea lui Iain Reid a fost o surpriza placuta. Mi-a placut f mult. Nu neaparat stilul lui, cat caldura care reiese din ceea ce scrie. Tot timpul cat am citit cartea lui, mi-am dorit ca parintii lui sa fi fost parintii mei... ce norocos...

Ma refugiez in citit cand nu pot sa inteleg...

Viata ei...update2

2011-04-14T18:19:00.000-07:00

Plansul meu o surprinde. O conving ca e din cauza de mojito pe terminate... si prea multa menta mestecata, na, am dintii verzi!
Dar ma gandesc ce frumos sa simti ca esti iubita, ca esti indragostita, si ce dureros ca nu poti face nimic...

Ma bate usor pe mana si imi zice: nu plange, nu ai de ce... eu sufar dar in acelasi timp sunt bucuroasa ca simt ceva...
Si scoate din dulap un rose dulcisor delicios! Nu mai vreau alcohol, asa ca se indreapta spre frigider de unde rasar niste gustari delicioase de la un resto unde patronul e prieten vechi! Nu mi-as permite sa mananc acolo nici bread stick-urile care-s gratis! Asa ca uit de dieta si ma infig in platoul asezat in fata mea...

Cele 3 luni s-au facut 4. A numarat zilele, orele, minutele. A socotit ca trebuie sa discute cu el la intoarcere. A plecat acasa la ea. La ea. A renuntat la comfort. Devenit ex, a inteles. O iubeste. O vrea inapoi. Stie ca nu o poate avea... Nici nu incearca. Ii mai lasa cate un mesaj din cand in cand. Ea e surprinsa ca el nu lupta deloc pentru ea. Crede ca asteapta ca ei sa ii treaca...nu stie nici ea. Nu poate explica blazarea...

Si vine vremea sa se vada din nou... schimbat, puternic dar fragil in acelasi timp. Discuta, ea ii zice ce simte. El cere un timp de ... nici ea nu stie sa explice ce. La servici, amandoi, separat, trec printr-o perioada de transformari. Abia se vad. El e direct, onest. F ocupat. Cand nu e el, e ea ocupata. Se vad din ce in ce mai rar. Ea ii cere sa aiba o discutie. Il intreaba daca vrea sa ia inapoi tot ce a zis atunci. Nu, nu vrea. Dar nu are timp nici sa isi vada copii, d-apoi de o relatie...

E greu, ii e greu. Se vad din cand in cand...prin oras. Ei ii e dor. Nu intelege nimic. Nu intelege ce e cu ea... nu intelege cum poate sa se iroseasca asa... Cum poate sa astepte un barbat care nu a promis nimic, nu a cerut nimic.
Si pretuieste momentele cand se intalnesc intamplator. Citeste emailurile lui cu nesat. Ea e zgarcita in cuvinte. Directa. El e mai explicativ. O tine la curent cu viata lui.
Mi-a aratat cateva emailuri. Nu vroiam sa le citesc. Nu vroiam sa stiu ... Dupa data de la un email sunt cateva luni de la intoarcerea lui...
Sunt lipsita de ganduri si cuvinte.
Ne decidem sa ne bagam in pat si reluam dimineata. Care dimineata ca e 3 Am already!
Un dus scurt si am adormit pe canapeaua ei fancy!
Dimineata ma trezeste mirosul de decaf. Si bagels proaspete de la evreul din colt. Oh... miroase divin, sunt in heaven!
Ea se pare ca nu a inchis un ochi... Eu am dormit atat de bine, insomnia mea a ramas acasa... ! Prima data in luni de zile!

Ma intreaba daca mai pot. Daca mai am rabdare. La inceput nu inteleg. Imi dau seama tarziu ca ea se refera si la mine si la ea. Si la viata mea si la viata ei. Ii spun ca mai am rabdare cu viata mea inca 2 ani. Apoi nu. Am inceput sa imi pierd rabdarea...
Rade si da capul pe spate, rade cu pofta! Imi zice ca abia acum am devenit femeie. Pana acum am fost orice numai femeie: am fost mama, servitoare, bucatareasa, muncitoare pe plantatie, orice. Ca nu ma iubesc! Oh well, trebuia sa imi zici aseara printre paharele de mojito si rose... acum doare! Lasa-ma!
Mai pot daca e vorba de ea... Si atunci imi zice ca are insomnii de multe luni. Inchide ochii si vede, simte unicul lor sarut! Fiecare atingere, fiecare mangaiere. Eu incep sa visez, ea mai da cu unt un colacel cald cu susan. Si gem fancy de portocale. Eu mananc ca si cum e ultima sansa. Si am lacrimi in ochi. Ce norocoasa sa isi poata aminti un sarut...
Sedinte de terapie... a facut cateva, a renuntat cand si-a dat seama ca isi amorteste durerea... ca nu mai traieste cu intensitate.
Si ceva ce terapeuta a zis a facut-o sa imi trimita emailul. I-a zis ca are nevoie de un prieten/a bun/a. Si atunci s-a gandit la mine.

Ce va face de acum? o intreb inca visand la ce a povestit. Nu stie... Eu nu stiu ce sa spun, n-am trait atat de intens in 10 ani cat ea in nici un an...
Doare, doare, doare... inchide ochii si revede momente frumoase... si eu decid sa plec acasa spre pranz... Nu o judec. O invidiez. Nu o invidiez. O cred ca doare. De cand nu am mai simtit nimic?

Viata ei... update

2011-04-14T07:44:00.000-07:00

n-am mai stiut de ea o perioada.
Stiam ca e fericita, si ca nu are nimic sa imi impartaseasca. Stiam ca e linistita, si ca sufletul ei nu mai seamana cu o apa tulbure.
Stiam ca iubeste, ca e iubita, ca e o iubire calma, si ca se poate declara multumita...
Eram si eu multumita, vroiam sa o mai vad, dar nu vroiam sa o tulbur.

Imi trimite email. Tresar cand vad numele, si ma gandesc la tot felul de lucruri: o fi insarcinata, cu toate ca stiu ca nu isi doreste copii, o fi bolnava...Doamne, sper sa nu fie cazul! o fi fericita, f fericita, si vrea sa ne vedem...
Deschid emailul cu nerabdare, cu bucurie, cu teama, cu tristete, cu inima in gat! Mesajul suna scurt: ne vedem?
OK, e reply-ul.

Ne-am intalnit. La ea acasa. Arata exceptional. Slabise ultimele pounds de care se chinuia sa scape de ani de zile. Parul ei era aranjat diferit, ea arata diferit. Radia...
Am stat de vorba ore. Am ramas peste noapte, pentru ca nu mai avea rost sa sofez pana acasa. Asta am stiut de cand a deschis sticla de Mojito.
Am vorbit eu, de ale mele. M-a ascultat, m-a certat, m-a laudat, m-a incurajat. Si iar m-a certat. Ii placea schimbarea care se vede la mine. Ma urmarise pe FB, imi vazuse pozele, stia unele lucruri...

Apoi cumva, am trecut la ea. Tot ce am crezut eu despre ea, despre cum este ea, s-a dovedit a fi diferit, ca nu pot spune neadevarat, ori minciuna.
Da, e fericita. Da, dar doare.
S-a despartit de el. Acel el cunoscut atunci, in restaurant. A realizat dupa un timp ca desi relatia e comoda, ca ii era bine, de fapt nu ii era bine.
Daca ea avea initiativa, vroia ceva, el era de acord. Daca ea vroia sa calatoreasca, el zicea: ok, let's go. Daca ea vroia sa doarma, el aranja temperatura, lumina in camera, ii aducea apa, facea liniste si disparea.
Ea hotara ce mancau, cand, cat, cum, unde.
Ea hotara tot, el era happy cu ea asa cum stateau lucrurile.
Apoi atitudinea asta s-a mutat si in latura intima, si ea a inceput sa nu mai fie fericita.
Cum sa plece de langa el? e atat de comfortabil totul... Jobul merge, calatoreste, e iubita, ce ar vrea mai mult?

Eu o ascult si ma gandesc, oh Doamne, cat de bine te inteleg....
Si apoi incepe sa planga si imi zice: stii ca eu intotdeauna am zis ca nu ma uit la barbati luati, in orice fel de relatie, legalizata ori nu. Cred in karma, si cred ca o sa mi-o iau serios daca fac asta unei alte femei. Nu ma leg, nu ma uit la un barbat luat. Si totusi m-am indragostit rau de tot, dureros de un barbat care nu e liber.
Si doare. Doare atat de tare incat nu stiu ce sa fac.

Am ramas trasnita. Da, stiam ca niciodata nu s-ar baga in viata unei alte femei. Stiam ca nu ar raspunde la avansurile unui barbat ne-liber. O fi avand ea multe altele, dar asta nu.

S-a indragostit. Iubeste. La inceput in tacere. Stia ca e luat, stia ca nici in vis nu poate fi vorba de ceva. Ieseau la lunch din cand in cand, el povestea de acasa, parea happy. Din cand in cand se intalneau profesional. Ea nu respira, nu il putea privi fara sa o doara.
Apoi el a fost trimis pentru 3 luni sa lucreze overseas. Si inainte de a pleca i-a zis ca o iubeste, ca o doreste, dar stie ca ea nu e libera, asa cum nici el nu liber.
Si a plecat inainte ca ea sa aiba o replica, a lasat-o pur si simplu asa, uimita, shocata, fericita si total nefericita, fara putere sa aiba cuvinte....

Am inceput sa plang. De durerea ei. De durerea celor 3 luni. Aveam sa aflu ca trecusera, ca se intorsese si ca ...

De Post

2011-04-13T05:34:00.001-07:00

SUNT UN PACATOS, PARINTE!

de I. Minulescu

La parintele Vintila

Vine-Arvinte, cam sfios

Si se roaga: - Fie-ti mila

De un suflet pacatos!

Chiar în saptamâna mare

Când tot omul e smerit

Si posteste cu-ndurare,

Uite, am pacatuit!

- Ai furat? Întreaba popa

- Nu prea sfinte! Fara vrere

M-am dat raului si hopa

În gradina c'o muiere!

- Vai de mine, vai de mine...

Greu pacat ai savârsit...

Însa daca-mi spui cu cine,

Poate vei fi mântuit.

- Nu pot, a raspuns Arvinte

Sa-mi fac chinul si mai greu

Nu pot s-o divulg Parinte

Ca ma bate Dumnezeu!

... Era'nalta si frumoasa,

Parul blond si ochi de jar,

Gura dulce, voluptoasa,

Dintii de margaritar.. .

- Nu cumva ai fost cu Tantzi

Din Smârdan, de peste drum?

- Nu pot s-o divulg ca Domnul

Ma trazneste chiar acum!

... Si-avea flori la cingatoare,

Trup de crin îmbobocit,

Mijlocel de fata mare,

Numai buna de iubit...

- Poate-ai fost cu Mitza Creatza

Cea usoara ca un fulg?

- Cere-mi tot, ba chiar si viata,

Însa nu pot s-o divulg!

... Durdulie, 'mbujorata,

Numai cântec, numai joc,

Când te-a strâns în brate-odata,

Ai simtit în vine foc!

- Mai Arvinte-ai fost cu Leana

Care sade pe Neptun?

- Oh! Degeaba-mi zgândari rana,

Fiindca tot nu pot sa spun!

O comoara tainuita,

Fruct în dragoste scaldat,

Toata plina de ispita,

Toata plina de pacat!

- Bine, du-te, mediteaza,

Si vii mâine mai dispus,

Domnul sa te aibe-n paza!

- Sarut dreapta! Si s-a dus.

Ajungând în colt, ca vintu'

S-a-ntâlnit cu Calistrat

Care-ntreaba: - Ei, Prea Sfântul

De pacat te-a dezlegat?

- Înca nu! Raspunse Arvinte

Foarte vesel si vioi,

Dar aflai de la Parinte

Înca trei adrese noi!

A doua lectie

2011-04-11T11:31:00.000-07:00

Acu sa fim clari, sunt 9 lectii. Eu abia am facut-o pe a doua!
Sean a fost multumit: nici un elev nu i s-a inecat pana acum, deci priveste cu speranta...
Ca speranta sa ne invete sa inotam, nu are...nu cred ca mai are!

Freestyle: mare problema! cum sa inoti cu capul in apa? cu fruntea inainte ca berbecul? si sa intorci capul sa respiri la fiecare a 3-a bataie? mai, mie nu-mi iese. Deci trebuie sa sufli in apa aerul din plamani, si la a 3-a bataie sa scoti capul pe lateral si sa respiri! Imposibil! Incercat de zeci de ori!
Kick-ul: mi-a dat placa sa ma tin de ea, si doar sa dau din picioare! Durere, nu ma miscam de pe loc! picioarele intinse si labele sa devina ca niste palete! Serios? da ce sunt eu, foca?

Backstroke: alta mare problema:
deci vrea sa tin burta cat mai la suprafata! Hei Sean, eu is iceberg: 90 la suta se ascunde sub apa! Daca scot burta afara, va fi declarata insula, pasarile vor poposi sa isi faca cuib... testoasele vor veni sa depuna oua... Atentie la ce imi ceri!
Capul cat mai pe spate! Serios? pai imi intra urechile in apa si nu mai aud ce racnesti de pe margine!
Mi-a dat placa din nou, sa o pun in fata picioarelor, sa nu indoi genunchii, sa nu scot varfurile din apa! Mai, si trunchiul cine mi-l tine pe linia de plutire?
Uite dracie ca plutesc, si ca merge treaba! ba chiar ma si misc!

cum nici un entuziasm cand veni vorba de petrecut 5 min la apa adanca... a decis sa ne invete Breaststroke. Cu mandrie raportez ca is singura din grupa de 3 care stie sa inoate ca broasca! Singura! mai am de lucru la tehnica, ar trebui sa invat sa alunec pe sub apa ca el, sa fac baletul ala complicat, dar asta imi iese! A, si ar trebui sa fac din 3 miscari jumate de bazin! Sa zic cate imi trebuie mie? Dar ce conteaza? is cea mai tare la stilul asta!

ma dor toti muschii si ma gandesc cu groaza ca nici o sansa sa invat sa inot in 9 sedinte! Jalnic!

Prima lectie

2011-04-03T19:25:00.000-07:00

Azi a fost prima lectie de inot!

Dupa cum m-am laudat de multe ori pe aici, am slabit. Unele chestii inevitabil atarna. Asa ca vreau sa le transform in muschiuleti, sa intind un pic piele, sa atenuez celulita. Si cum nu stiu sa inot, am decis ca lectiile de inot or sa fie o buna oportunitate de a atinge goalul mai devreme enuntat!

A trebuit sa merg sa imi iau costum de baie. Am amanat corvoada asta pana in ultimul moment. De vreo luna tot zic ca ma duc sa imi cumpar costum, niciodata nu am avut chef. Asa ca...iata ca e duminica primel lectii, iar eu tot costumul de cand eram mai rotunda risc sa il port. Asa ca l-am luat pe Andrei, si el in mare nevoie de noi bracinari de inot si ne-am dus in mall. Ne-am oprit la The Bay, de lene si foame, si am probat primul costum de baie care intrunea macar una din cerintele mele: culoare: negru ori bleumarin, pret: acceptabil, stil: simplu.
Deci probat negru (cu alb in anumite zone), simplu ca design, insa pretul mi-a dat palpitatii. Andrei m-a indemnat totusi sa il probez. So l-am probat si m-am vazut asa sirena, ca are niste chestii/gadgeturi ascunse care fac din orice balenuta o sirena apetisanta!
Am mers si la departamentul de barbati si si-a ales si Andrei o pereche.
Am platit, si spre incantarea noastra si a vanzatoarei, cum am depasit 100 de dolari cu un dolari, lucru care s-a dovedit pozitiv, pentru ca ne-a dus catre un discount de 20 de dolari. Mai un giftcard, si am iesit destul de bine! Eh, cand o sa vina billul atunci sa vezi palpitatii!

Ok, deci venit acasa, mancat din cauza de glanda tot din 2 farfurii, una de supa de curcan, una cu rosii umplute...odihnit un pic si la 7 ma decid sa o iau spre bazin.
Afara ninge in draci, eu pe tocuri, ca pantalonii is prea lungi :)
E aprilie 3, ce naiba, iar ninge? mi se face acru si lehamite si in loc sa ma sperii, ma sui in masina si o iau spre locul de tortura...

Deci la bazin, 3 instructori, 2 fetite dragute si Sean, oh, Sean... Din 3 miscari facea bazinul ala... eu nici nu puteam sa respir uitandu-ma la el...
la inceput m-am declarat incepatoare. M-a preluat una din dragute... m-am uitat in jur si am decis ca nu e de mine. Ma duc la medium, nu am ce cauta langa nenii astia, care n-au vazut apa mai adanca decat cea din lighean in viata lor! ca sa bage capul sub apa, au cerut noodle!
M-am mutat la medii, unde faceau pluta! ok, pluta stiu a face...pan sa-mi vina randul, m-am plictisit. Si m-am declarat singura avansata!
Deci iata-ma avansata: m-am dus la Sean si i-am zis ca vreau sa lucrez cu el. A zis ok, si m-am trezit cu o asiatica ca si ea vrea... Ok, hai si tu.
Mi-a dat o placa si m-a pus sa exersez datul din picioare si pe fata si pe dos... Cand am zis ca mi-am facut portia de tortura, ne scoate din apa si ne zice sa ne luam vesta pe noi. Cand sa ies din bazin, am constatat ca cineva mi-a inlocuit picioarele si in special genunchii cu niste chestii din gelatina! Cu chiu cu vai mi-am pus vesta si Sean ne anunta bucuria: sa inotam pana la partea adanca a bazinului. Eu sunt ok cu asta, problema e ca nu am rezistenta la efort. Da fac ce zice Sean, nu am de gand sa il contrazic, ca risc sa ma trimita la medii, aia care se balacesc inca cu ratustele la marginea neadanca a bazinului.
Apoi ne zice sa ne scoatem vestele si sa repetam isprava, de data asta una cate una, cu el inotand in fata noastra, cu o placa la distanta de un deget, sa apuc cand obosesc. Sa zic ca m-a pacalit? ca am inotat cu motorul dat de frica?
Una peste alta a fost fun...
Fun n-a fost cand am iesit afara si am gasit masina acoperita cu zapada...
E vreo sansa ca duminica viitoare sa nu ninga? Nu de alta, dar abia ma tarasc spre masina, deci curatatul de zapada nu e pe lista mea de favorite...

La cerere

2011-03-28T17:30:00.000-07:00

La cererea unei bune prietene am schimbat culorile!Cica era prea sumbru, depresant, plangacios designul la blogul meu!
Sunt sadica, am pus pui aurii in fundal, dar cu gandul la ce gaini faine or sa fie peste 3 luni, cand incepe aici sezonul de gratare!

Eu sunt satula si exasperata de iarna! Dupa ce saptamana trecuta am inaugurat noul palton primit cadou de la 2 prietene dragi, azi dimineata m-am intors la pufoaica: minus 16 grade! Dar se poate asa ceva? Pai am zis cu voce tare ca mi-am luat 2 prechi de pantofi care trebuie inaugurati! cu vremea asta am sa ii port in august! e frumos asa ceva?

In alta ordine de idei, din lipsa de inteligenta la ora asta, am intrat pe ceva ziare romanesti. Si am descoperit-o pe Zavoranca, insarcinata cu Tudy, zis soricelul! Pai de la Pepe trece la soarece? Urmatorul ce o sa fie? Gandac? Omide?
Mai cat a slabit si imbatranit! sa nu o recunosc! Ce e moda asta cu slabitul pana devii reclama la schelete? Te pot studia elevii de liceul la anatomie, ca muschi nu-s, un sac de oase ramase din fatuca aia! Si gura mare!
Ca sa nu mai zic de calitatea emisiunilor! emisiuni satesti!

M-am linistit! Ma duc sa imi pun un pahar de vin si inchei ziua dupa ce il fac oleaca mai bogat pe nenea patronul lui Facebook!

Dictionar

2011-03-26T05:15:00.000-07:00

Se stie ca nord americanii iubesc prescurtarile. Si cum suntem in epoca comunicarii rapide, cand totul despre fiecare individ apare ba pe facebook, ba pe linkedin, ba pe forumuri de discutie, inevitabilele prescurtari fac viata cetitorului un calvar!
Mi-a luat mult pana sa inteleg ca lol inseamna laugh out loud! (ras zgomotos)
Vad un coment zilele trecute sub o poza: lmao
ma uit la poza, destul de funny, incerc sa gasesc o explicatie pentru literele din lmao si imaginatia mea se dovedeste a fi scurta. Googalesc si gasesc un intreg dictionar de prescurtari! a, lmao inseamna laughing my ass off!

AFAIK =» As Far As I Know

AFK =» Away From Keyboard

ASAP =» As Soon As Possible
asta e destul de folosita!

BAS =» Big A$$ Smile

BBL =» Be Back Later

BBN =» Bye Bye Now

BBS =» Be Back Soon

BEG =» Big Evil Grin

BF =» Boyfriend

BIBO =» Beer In, Beer Out

BRB =» Be Right Back

BTW =» By The Way

BWL =» Bursting With Laughter

C&G =» Chuckle and Grin

CICO =» Coffee In, Coffee Out

CID =» Crying In Disgrace

CNP =» Continued (in my) Next Post

CP =» Chat Post(a chat message)

CRBT =» Crying Real Big Tears

CSG =» Chuckle Snicker Grin

CYA =» See You (Seeya)

CYAL8R =» See You Later (Seeyalata)

DLTBBB =» Don't Let The Bed Bugs Bite

EG =» Evil Grin

EMSG =» Email Message

FC =» Fingers Crossed

FTBOMH =» From The Bottom Of My Heart

FYI =» For Your Information
si asta e destul de folosit in emailuri

FWIW =» For What It's Worth

GAL =» Get A Life
asta e savuros, am sa incep sa in folosesc!

GF =» Girlfriend

GFN =» Gone For Now

GMBA =» Giggling My Butt Off

GMTA =» Great Minds Think Alike

GTSY =» Glad To See You

H&K =» Hug and Kiss

HABU =» Have A Better 'Un

HAGN =» Have A Good Night

HAGU =» Have A Good 'Un

HHIS =» Hanging Head in Shame

HUB =» Head Up Butt

IAE =» In Any Event

IC =» I See

IGP =» I Gotta Pee

IMNSHO =» In My Not So Humble Opinion

IMO =» In My Opinion

IMCO =» In My Considered Opinion

IMHO =» In My Humble Opinion

IOW =» In Other Words

IRL =» In Real Life

IWALU =» I Will Always Love You

JMO =» Just My Opinion

JTLYK =» Just To Let You Know

KIT =» Keep In Touch

KOC =» Kiss On Cheek

KOL =» Kiss On Lips

L8R =» Later

L8R G8R =» Later 'Gater

LHM =» Lord Help Me

LHO =» Laughing Head Off

LHU =» Lord Help Us

LMAO =» Laughing My A$$ Off

LMSO =» Laughing My Socks Off

LOL =» Laugh Out Loud

LSHMBB =» Laughing So Hard My Belly is Bouncing

LSHMBH =» Laughing So Hard My Belly Hurts

LSHTTARDML =» Laughing So Hard The Tears Are Running Down My Leg

LTNS =» Long Time No See

LTS =» Laughing To Self

LUWAMH =» Love You With All My Heart

LY =» Love Ya

MTF =» More To Follow

NRN =» No Reply Necessary

NADT =» Not A Darn Thing

OIC =» Oh, I See

OL =» Old Lady (significant other)

OM =» Old Man (significant other)

OTOH =» On The Other Hand

OTTOMH =» Off The Top of My Head

PDS =» Please Don't Shoot

PITA =» Pain In The A$$

PM =» Private Message

PMFJI =» Pardon Me For Jumping In

PMP =» Peed My Pants

POAHF =» Put On A Happy Face

QSL =» Reply

QSO =» Conversation

QT =» Cutie

ROFL =» Rolling On Floor Laughing

ROFLAPMP =» ROFL And Peeing My Pants

ROFLMAO =» ROFL My A$$ Off

ROFLMAOAY =» ROFLMAO At You

ROFLMAOWTIME =» ROFLMAO With Tears In My Eyes

ROFLUTSROFL =» Unable to Speak

RTFM =» Read The F****** Manual!

SETE =» Smiling Ear To Ear

SHID =» Slaps Head In Disgust

SNERT =» Snot-Nosed Egotistical Rude Teenager

SO =» Significant Other

SOT =» Short Of Time

SOTMG =» Short Of Time Must Go

SWAK =» Sealed With A Kiss

SWAS =» Scientific Wild A$$ Guess

SWL =» Screaming with Laughter

SYS =» See You Soon

TA =» Thanks Again

TGIF =» Thank God It's Friday
asta l-am invatat de la Laura, e titlul emailurilor ei in fiecare vineri

TCOY =» Take Care Of Yourself

TILII =» Tell It Like It Is

TNT =» Till Next Time

TOY =» Thinking Of You

TTFN =» Ta Ta For Now
acum stiu ce naiba vrea sa zica Donna cand incheie conversatiile pe ym-ul companiei cu ttfn (are 2 adolecente acasa, e mai in tema ca mine)

TTYL =» Talk To You Later

WAS =» Wild A$$ Guess

WB =» Welcome Back

WTH =» What/Who The Heck (or sub an 'F' for the 'H')

YBS =» You'll Be Sorry

YG =» Young Gentleman

YL =» Young Lady

YM =» Young Man
no really? am crezut ca inseamna instant messaging...

Astea fiind zise, pentru cine vrea mai multe acronime il invit aici: http://www.muller-godschalk.com/acronyms.html

TTFN!

Femeile

2011-03-24T16:43:00.000-07:00

Cat pot vorbi femeile?
ma refer cantitativ...
infinit de mult, cred ca e raspunsul...

Azi in autobuz, venind spre casa, drum lung, ca deh cineva acolo sus nu a primit memo-ul in care se anunta primavara calendaristic, astronomic, si ieri a nins ca la Polul Nord!, 2 fatuce in jurul lui 20 de ani, albastre in par, belciugate, inelate prin locuri in care m-ar durea si sa ma uit in oglinda...au vorbit tot drumul, tot drumul, tare sa le auda macar jumate de autobuz!
Mi-am dat ipodul mai tare si am incercat sa citesc! Mi se amestecau cuvintele in cap, incepuse sa ma doara urechile, ca deh atat de tare era sonorul!
In top, mandruta de langa mine incepe sa manance: un sandwich facut in casa, un hamburgher, un subway, 1 cookie, 1 lapte mic! Inaltuta, cu corp frumos, baga in ea ca si cand era ultima sansa inainte de marea foamete! Acu n-are de cat sa manance unde vrea ea, dar nu in autobuz langa mine! Mi se face rau de la miros combinat cu miscarea continua!

Revenind la abastritele din spatele meu:
cand nu aveau de ce vorbi, cascau, ori radeau ca niste capre fugarite de tap. Apoi isi amintesc ceva, asa, fara sens, si incep sa discute, sa rada, sa ia la puricat!
Am incercat sa citesc, sa dorm, sa casc ochii pe geam! Nimic nu a mers! M-am intors si m-am uitat urat! Nimic! au vorbit si au vorbit si au vorbit!

acu eu imi aduc aminte ca una din plangerile invatatoarei catre mama era ca vorbeam f mult! Mai tarziu, meseria mea a fost excelenta, am vorbit pana cand mi-am scos vorba din sistem.
Ajunsa in Canada, am cautat sa vorbesc ca sa imi imbunatatesc engleza si sa imi mai domolesc accentul! Dar am descoperit ca imi place sa ascult! Pare mult mai interesant!

De cateva ori s-a intamplat ca in autobuz sa se vorbeasca pana la exasperare. Cateodata autobuzul e populat cu one timers care gasesc de cuviinta sa atinga toate topicele posibile si imposibile, vorbite si nevorbite. Asta e ok, e un zumzet, si pot sa ma odihnesc.
Dar cand autobuzul e super quiet, si numai 2 persoane vorbesc...atunci e un cosmar!

cat de mult pot vorbi femeile?

Happy St Patrick's Day!

2011-03-17T12:04:00.000-07:00

Azi e ziua cand e obligatoriu sa porti ceva verde!
Azi e ziua cand toti canadienii sunt irlandezi sau au sange irlandez in ei!
Azi e ziua cand toti ce au intrat in institute au avut ceva verde la ei: de la ochelari de soare cu lentilele in forma de frunza de trifoi, brose in forma de trifoi, tricouri cu simboluri irlandeze.
Azi e ziua in care toti spera ca vor gasi the pot with gold!
In spital azi a fost un spectacol de dansuri irlandeze, special pentru copii si parintii lor!
Sefa mea declara ca are sange irlandez, si ne aduce cupcakes verzi la toti!

Toata lumea zambeste si te intreaba unde si cum sarbatoresti St Patricks day! Bere? whisky?
Nu e un fenomen izolat. Aici toata suflarea sarbatoreste pe cel de langa el. Pentru o zi, toti canadienii is irlandezi!
Pana si eu am o bluza verde azi pe mine!

Lately

2011-03-09T07:01:00.000-08:00

N-am mai postat de ceva vreme, si ma gandeam ca ceva lipseste din viata mea... postatul pe blog :=))

Raportez in primul rand frig! Frig dom-le in Canada! Cand din greseala termometrul urca peste 0 grade, deja nu mai am nevoie de caldura in masina. Ba mai deschid si geamul. Fenomenul se cheama canadienizare! Adica nu e de ajuns ca am cetatenia oficial cu acte in regula, dar trebuie sa ma si bucur cand is peste 0 grade ca sa pot fi numit canadian!
Frigu asta nu e mai rau ca in alte parti. Acelasi frig e si in tara la minus 10-15 grade! Ba am avantajul ca mi se obisnuieste, caleste corpul la temperaturi hibernale. No, e durata! E martie 9, si dimineata tot minus 15 grade. Oficial numai minus 6, dar factorul vnat/umiditate coboara termometrul in abisuri friguroase!
Asa ca e frig in Canada, dap, dar e un frig luuuung!

In al doilea rand raportez ca am mai slabit o bucata! O bucata din mine disparu! dupa marimea la sutien si marimea la haine pot spune cam de unde s-au dus ceva kilograme! De unele imi pare rau, de altele nu!
Dar iar trebuie sa plec la cumparat haine, ca toate flutura pe mine ca pe stalp! Si ma ia durerea de cap cand ma gandesc, zau asa!
Mai rau e ca trebuie sa shopuiesc dupa costum de baie. Dap, costum de baie. Nu, nu plec in sud, nu am nici bani, si nici nu sufar de "plec in sud obligatoriu in vacanta din martie".
Ci m-am inscris la cursuri de inot! Nu stiu sa inot. Cand am spus unui coleg ca nu stiu sa inot (colegu nu roman), ala nu intelegea cum de nu stiu sa inot! Pai nu stiu! Cum sa nu stii... Ok, get over it! I don't know!
Costumu meu canadian de baie e din vremurile cand purtam Large cu tendinte XL. Acu sunt la Small cu tendinte SS. Nu ca ma laud (adica ma laud, rau de tot!)
Prevad un fun enorm cu orele de inot, zic eu ca am sa va tin la curent, da nu promit! Acu, eu vazui ceva tineret sperante traineri la piscina unde ma inscrisei la ore....tineret destul de promitator looking :=))
Credeti ca voi invata sa inot in 9 lectii? Ca mi s-a pus pata ca tre sa fac ceva muschiuleti, ori sa intind pielea care simte lipsa suncutei dizolvate, si ma gandesc sa imbin utilul cu placutul! adica apa cu miscarea.. cum mi-i frica de apa adanca, eu tot trag speranta ca ma voi vindeca daca invat sa inot!

Oh, si din categoria ma facu muica sofer (de fapt ma facui singura sofer, ca e boala intrata in sange deja), dimineata pe autostrada, mi s-a aprins beculetu care zice ca o roata e rasuflata. Cum beculetul ala imi mai facuse cu ochiul acu vreo cateva luni, si l-am dus la tratat la reprezentanta, fiind doar o alarma falsa, i-am ignorat sclipirea galbena si am sofat restul de km, nu multi, catre statie...
Na, ca nu fuse alarma falsa, si o roata era expirata. Sunai sotul din dotare, si ii trasai sarcina de nevasta (nu-i de partid bre) sa rezolve masina. Dupa 30 min, suna, sa sun eu la compania de tarat masini suferinde, ca aia de la reprezentanta zic ca nu-i de ei. De ei e cand or sa vada masina la ei in curte!
Deci am sunat, si zic sa-l sun inapoi, sa ii zic ca vin aia sa vada ce si cum....el era deja cu ranjetul pe fatzau, ca s-a intalnit cu tipul care ne-a vandut masinile (de la reprezentanta) si ca ala e in charge acum...
D'uh!

Cam asta e...

Cadoul lui Andrei

2011-02-19T03:35:00.000-08:00

Cum spuneam, la Craciun Andrei a primit bilete la Brad Paisley.
Si a venit si vinerea cu pricina. A picat cam naspa, copilul in plina sesiune de examene, dar cu oarecum noroc, ca era imediat dupa un examen si cu 3 zile inainte de altul...
Am decis sa merg la munci, sa plec mai devreme. Traficul bun, am ajuns acasa la timp, incarcat pruncul si hit the road, Jack!
Decisesem sa ajungem cam cu o ora si jumate inainte de concert, sa avem timp sa intram, sa ne gasim locurile... Traficul a fost ok, am ajuns cu 2 ore inainte.
Pruncul a adormit in masina...el era copilotul si cand s-a lasat linistea, am realizat ca ceva nu e in ordine. Ma uit la el si sforaia usurel...
L-am trezit inainte de a intra in Hamilton, am gasit parcare si am decis sa vedem pe unde si cum trebuie sa intram. Un frig naprasnic...iti ingheta sufletul in cateva minute fara drept de apel.
Organizarea de nota 10, security men ne-au zis sa mergem in mall, ca usile se deschid cu jumate de ora inainte de inceperea show-ului. Andrei a zis sa cautam un Tim's sa ne luam cate o ciucalata calda... Si am gasit, stat la rand, si ne-am luat 2 large mocha!

Ce dezamagire pe Andrei, a simtit cafeaua imediat si uite cum arata la prima cafea din viata lui! Cica nu prea curand mai incearca.... E un caraghios, ca doar vara e addicted de ice capuccino!
Am omorat restul de timp pana la inceperea spectacolului savurandu-ne cafeaua...unii... adica eu, si incercand noul aparat de fotografiat al lui Iulian care gratios ni l-a imprumutat pentru spectacol (al nostru nu sosise inca).
Apoi ne-am indreptat spre Cops Coliseum.
Am stat afara vreo 10 min, apoi am intrat. Organizarea f buna, imediat ne-am gasit locurile si am inceput sa observam ce e in jurul nostru.
Noi eram singurii imbracati de filarmonica, nu de concert country. Gasca cu palarii stenton, cu camasi in carouri, blugi si ciocate! Noi...nu zic ca mor acilea de rusine...

Cum am ajuns cu mult inainte, incerc sa conving pruncul sa mergem sa ne uitam la comercianti. Nu are chef, e obosit, si mai mult, zice ca nu ar purta tricoul albumului Alcohol sub nici o forma, oricat de mult ii place Brad. Chiar daca mesajul albumului e against alcohol, tricoul kind of has a mixed message...

Ok, deci stam si ascultam muzica din difuzoare si ne uitam la lumea asta cu adevara fan muzica country. In fata noastra se aseaza 2 pustani cam de varsta lui fiu-miu. Si-au luat tricouri, le imbraca (ma intreb acum, nu cumva le furasera?) si sorb din paharele de...de...bere! Bere? frate, cin le-a cumparat astora bere? Ii zic lui Andrei sa se uita dupa vreun security guy, nu ma aude, trebuie sa strig la el, muzica e tare, dar din nefericire ma aud si pustanii, asa ca dispar imediat din fata noastra... Oh, well, ma bucur ca nu-s ai mei, ca sunt big trouble!

Si uite ca vin si ocupantii de drept ale locurilor din fata noastra: mama si 2 fete, canadience, toate 3 blonde inchis, frumoase de pica, cu forme frumoase, nu uscaturi, mama abia se deosebea dintre fete, imbracare of course in camasi in carouri, fuste de blug scurte si ciubote (va amintit minus double digits outside?). Frumoase, ce mai... Si uite ca langa ele vin 2 tineri, mama mama, frumusei de pica, inalti...vad fetele cum isi indreapta postura... ce mai, eye candy!
Pierd puncte in ochii mei imediat cand incep sa faca drumuri prea dese dupa bere...nici nu incepe concertul ca ei sunt manga!!!

Primul cantaret canta superb, arata in mare fel si incepe sa imi placa la concert! Andrei e iritat ca sunetul e mult prea tare, si jura ca nu mai vrea o alta experienta de genul asta!
Al doilea nu il intelege nici Dumnezeu ce zice, molfaie cuvintele, diferit accent, naiba stie...abia astept sa se termine.
In timpul asta baietasii astia au plecat la bere din sfert in sfert de ora... au ridicat bietele fete de atatea ori incat au inceput sa ma enerveze si pe mine. Si pe noi ne ridica niste isteti, dar nu f des, asa ca nu ma incrunt si nu zic nimic.
Pe randul din fata o pereche imi capteaza atentia: el obez, si cand obez cred ca nici 3 scaune nu il incapeau, ea plinutza dar nu obeza. El are trouble in a sta in scaun, si de aia din cand in cand se ridica si se duc dupa...bere!
Si uite ca dupa ceea ce pare o vesnicie, si al doilea cantaret termina, si vine timpul lui Brad. Astia golesc total scena, wtf? Si incepe nebunia...Il sun pe Victor doar sa auda cat entuziasm poate avea sala! ce urlete, fluieraturi, acu na, contribuii si eu spre disperarea pruncului care nu-si mai recunoaste mama!
Mai, biletele noastre sunt la cucuiata din deal, si sper din suflet ca nene asta sa cante live!

cantecul asta l-am auzit la concert prima data, apoi mi l-am luat pentru ipod, si nu mi-l pot scoate din minte...

http://www.youtube.com/watch?v=70857sRRGJA

(scuze, am incercat sa pun clipul, dar se pare ca nu avem dreptul in Canada)

revenind la concert...

ce-i de pe randul nostru devin din ce in ce mai pasionati de bere, asa ca fac drumuri dese ba dupa bere, ba la desartat bere. Il vad pe Andrei inalt si solid, arata oricum mult mai matur de 15 ani, asa ca decid sa il mituiasca cu niste bere ca sa schimbam locurile.

El nu ii intelege, nu accepta berea, el e oricum acum total against alcohol, si e deranjat vizibil ca nu poate urmari concertul. Intreb care-i problema, baietasul ala incepe sa imi explice, ii fac semn ca nu, nu intelege asa ca tip la el categoric, NO, not gonna happen! Si ma uit ata de urat pe cat pot! Consecinta e ca baietasul si restul gastii decid ca restul concertului sa iasa la bere si pisare pe partea cealalata a randului!

Oh, la cantecul postat mai sus, cei doi baietasi adorabili din fata mea se imbratiseaza, danseaza si se saruta! Sa zicem ca nu am fost singura dezamagita de outcome, ma si gandeam ca pleaca acasa cu vreuna din fetele de pe locurile vecine...Mai, si erau 2 hanks, nu tu efeminati, nu tu nimica, nici un semn, gaydarul meu la pamant! Oh, well, cea mai tare a fost fatza lui Andrei...

Concertul a fost grozav, a cantat nemaipomenit, mi-a placut f mult, a meritat oboseala...Am ajuns la 2 dimineata acasa, asta pentru ca dupa ce am scapat cu bine din nebunia traficului in Hamilton, am decis sa ma opresc la un Tims pe 6, ca sa ii iau lui Andrei ceva de mancare iar mie cafea... Ziua mea incepuse la 5 AM, so...am riscat o cafea... Desi nu era decat o masina in fata la Drive in, le lua fetelor ala o multime sa faca comenzile! Mi-am blestemat zilele ca nici nu mai aveam cum sa ies, avand deja card de masini in spate!

Super experioenta! Am dansat, cantat, urlat, fluierat! Pe de alta parte pruncul a declarat ca el e mai mult decat ok cu ascultatul muzicii pe dvd, si nu e nevoie sa dau o avere pe bilete la concert de acum in colo, muzica a fost extrem de puternica, de a simtit miscari gravitationale in colon...

Categoria: Am facut-o si pe asta... episod nou

2011-02-15T17:06:00.000-08:00

Revenind la categoria: Am facut-o si pe asta...musai sa povestesc ziua de sambata...

Totul a inceput cateva luni in urma, cand o prietena, sa ii zicem Silvia, ma suna si imi spune ca are niste probleme de sanatate si ca a incercat sistemul medical romanesc si cel canadian si ca nu si-a rezolvat nici una din probleme. Si ca acum e disperata, vrea sa incerce medicina homeopata. Ca a auzit de un medic in GTA, la care multi romani merg, si care e foarte bun si vrea sa mearga si ea.
Cum ea nu sofeaza pe highway, ma roaga sa merg cu ea, e disperata, nu mai stie ce sa faca de durere, si ca nimic nu ii aduce alinare.
Zic da din prima si ii spun sa imi trimita coordonatele cabinetului, sa sun de la servici, ca e local de acolo, si fac eu appoitmenturile pentru amandoua. Daca tot vin pana acolo, sa imi dea si mie ceva de insomnie...
Zis si facut, trimite email, sun la cabinet si fac rezervari pentru sambata ce a trecut.
Vine si ziua de sambata, ninge de la miezul noptii pana aproape de pranz, dar ne hotaram sa plecam...
Mai de vorba, mai muzica, mai lalaiala, ajungem la locul cu pricina exact la timp. Gasim cu greu loc de parcare. Intram in mall si nu gasim cabinetul. Intrebam un security guy, care habar n-are unde e, dar dragut, ne indruma spre un herbal shop care ne indruma mai departe spre alta cladire. Ajungem acolo si avem alta surpriza: la parterul mall-ul radio china-canada transmitea! muzica chinezeasca, canta un nene cu atata jale...
Ajungem la cabinetul/herbal shop al lui nenea Fuji Tan. Intra prima Silvia si dupa 10 min iese, si cumpara un morman de buline recomandate de nenea ala.
Intru si eu:
-ma pune sa asez mainile pe o pernita. Incepe sa le studieze (acu manichiura nu era facuta, cand am avut eu unghiile facute? pusesem benzina in K, deci nu prea curate) si se uita, se uita.
-acu nu uitati ca eu venisem la un homeopat, nu un vraci chinez!
-apoi ma pune sa urmaresc destul lui
- imi intoarce palmele cu fata in sus, si imi ia pulsul
-si apoi incepe:
Ai dureri de cap!
(stai sa vezi ca o nimereste, cu iritis-ul meu, durerile de cap is normale)
De la stres ai dureri de cap!
(ai facut-o lata, care nu e stresat?)
Ai un chist la ovare! Cand ai facut ultrasound?
Nu de mult si nu am nici un chist, mi-am facut si papanicolau, si toate controalele si sunt OK
(nu i-a convenit)
Ai probleme cu tiroida!
Nu, nu am. Inainte de a slabi, dr meu a tinut sa faca toate analizele de tiroida, ca sa stiu daca are rost sa ma apuc de slabit, sa nu cumva sa ma ingras de la tiroida.
Ai hemoroizi!
Nu am!
Nu ai probleme cu inima, nu ai probeme plamanii, nu ai probleme cu ficatul, nu ai probleme cu fierea!
Stop, zic, nu am probleme. Pentru ca nu am fiere! Am scos-o!
A, inainte de asta erai constipata, balonata si te durea capul!
Da, dar tocmai de asta m-am operat! E textbook!
Ai o durere de la spate pana la picior!
Nu, nu am.
Te dor rinichii!
Fac infectii urinare, dar nu ajung la rinichi, de mult nu mai fac infectii renale. Deci nu!
Ah, dar rinichii tai nu lucreaza cum trebuie si o sa intri la menopauza f repede!
Mai, ce spui tu acolo?
S-a infuriat si mi-a scris pe hartie ca sunt sanatoasa si nu imi da tratament. Si sa platesc consultatia si gata!
Am platit consultatia, dar m-a bufnit rasul rau de tot, m-am intors spre el si i-am zis: chiar n-ai vazut cearcanele de la ochii mei? am insomnie! Chiar nu ai vazut ca am un ochi rosu? am iritis! Nu ai simtit ca am tensiune mare?
Si dai ras...

De acolo am plecat si am luat masa la un restaurant thai. Silvia a inceput sa planga: pai ea a dat un pumn de bani, e chiar un sarlatan? Pai sarlatan ne sarlatan, pe tine te-a nimerit ca a vazut cicatricile de la operatii. Si ti-a dat tratamentul de rigoare. Asa ca sa nu iti para rau!

Am mers apoi in downtown, am parcat la SK si am mers impreuna in Eaton Mall. Am facut shopping, ne-am plimbat, am ras, intr-un cuvant am avut fun!
Am ajuns acasa la 9PM. Si nu m-am simtit deloc obosita! A fost o zi din categoria: am facut-o si pe asta!

Descretim fruntile

2011-01-25T05:52:00.000-08:00

Stiu ca a circulat pe email, dar e nemuritoare, e un evergreen al povestilor haioase!
Enjoy!

This is probably the funniest first date story ever, first date or not!!! We have all had bad dates but this takes the cake.

Jay Leno went into the audience to find the most embarrassing first date that a woman ever had. The winner described her worst first date experience.
There was absolutely no question as to why her tale took the prize!

She said it was midwinter...Snowing and quite cold... And the guy had taken her skiing in the mountains outside Salt Lake City , Utah . It was a day trip (no overnight). They were strangers, after all, and had never met before.
The outing was fun but relatively uneventful until they were headed home late that afternoon.

They were driving back down the mountain, when she gradually began to realize that she should not have had that extra latte. They were about an hour away from anywhere with a rest room and in the middle of nowhere! Her companion suggested she try to hold it, which she did for awhile. Unfortunately, because of the heavy snow and slow going, there came a point where she told him that he had better stop and let her go beside the road, or it would be the front seat of his car.

They stopped and she quickly crawled out beside the car, yanked her pants down and started. In the deep snow she didn't have good footing, so she let her butt rest against the rear fender to steady herself.

Her companion stood on the side of the car watching for traffic and indeed was a real gentleman and refrained from peeking. All she could think about was the relief she felt despite the rather embarrassing nature of the situation.

Upon finishing however, she soon became aware of another sensation. As she bent to pull up her pants, the young lady discovered her buttocks were firmly glued against the car's fender. Thoughts of tongues frozen to poles immediately came to mind as she attempted to disengage her flesh from the icy metal. It was quickly apparent that she had a brand new problem, due to the extreme cold.

Horrified by her plight and yet aware of the humor of the moment, she answered her date's concerns about' what is taking so long' with a reply that indeed, she was 'freezing her butt off' and in need of some assistance! He came around the car as she tried to cover herself with her sweater and then, as she looked imploringly into his eyes, he burst out laughing. She too, got the giggles and when they finally managed to compose themselves, they assessed her dilemma.

Obviously, as hysterical as the situation was, they also were faced with a real problem. Both agreed it would take something hot to free her chilly cheeks from the grip of the icy metal! Thinking about what had gotten her into the predicament in the first place, both quickly realized that there was only one way to get her free.
So, as she looked the other way, her first-time date proceeded to unzip his pants and pee her butt off the fender.

As the audience screamed in laughter, she took the Tonight Show prize hands down.
Or perhaps that should be 'pants down. ' And you thought your first date was embarrassing.

Jay Leno's comment...'This gives a whole new meaning to being pissed off.'

Oh, and how did the first date turn out? He became her husband and was sitting next to her on the Leno show.

Am facut-o si pe asta!

2011-01-23T06:48:00.000-08:00

Adica am ajuns la urgente in Toronto.
De vreo 10 zile ma durea un pic ochiul stang la atingere. Apoi intr-o joi dimineata m-am trezit cu ochiul rosu. Am sunat optometrista care m-a vazut imediat ( la noi in K) si care a decretat ca nu stie de la ce e, nu e pink eye si sa imi pun niste picaturi in ochi, clare, si sa vedem ce si cum. Pus picaturi, ochiul tot dureros, dar cumva spre seara arata mai bine. Asa ca nu mi-am facut griji si doar am trimis cate un email dr in care raportam starea de rosu a ochiului.
OK, numai ca joi care abia a trecut ma trezesc iar cu ochiul total rosu, si cu dureri de cap insuportabile. Cumva sofez si ajung la statia de autobuz, apoi ochii inchisi pana la Toronto.
La munci, hell on Earth. Catering-ul o facuse de oaie, cursantii aia de prin toata Canada si USA buimaci fara mic dejun, iar eu trebuia sa salvez onoarea! Acu, intre noi fie vorba, indivizii astia primisera carduri la Tim's sa se duca sa isi ia ce vor, sa faca miscare in pauze si nu stiu cum, nu le placea ca trebuiau sa mearga in spital la Tim's!!! Adica muieti-s posmagii???
Dar durerea nu ma lasa, ochii nu ii puteam tine deschisi, asa ca mi-am anuntat sefa si o colega ca ma duc la noi in spital la Occ Health.
Deci, tanti nurse de acolo nu avea nici o idee. Sa ma duc acasa! Hello! pai si acasa ce fac? pai te duci la doctor? pai tanti, sunt intr-un spital, ce-i drept de pediatrie, afiliat la UHN, adica in retea cu alte n spitale canadiene. Nu pot merge la urgente? a, da! zice ea intr-o sclipire de geniu! Ori la Mount Sinai, ori la Toronto General! Duh!
Cum nu stiam unde e Emerg la Mount Sinai (spitalul e peste drum de SickKids) am ales sa merg la Toronto General, care e lipit, oh well, langa SK. Si stiam si unde sunt urgentele, nu ca as fi avut nevoie prior, dar e langa Food Court unde e un Burger Hero , ah, ce vremuri!
La birou inhalasem 2 aspirine, plus aerul rece...parca nu e dracu asa de...rosu! sa ma mai duc??
Si ma duc, cu inima in gat la urgente.
Prima data sa ma vada triaj nurse. O tanti neagra, mare cat un dulap cu 2 usi si jumate, si cu niste unghii de vultur, cu care abia tasta! Imi face un semn catre tabelul de completat si dupa 5 min ma ia. Ii explic ce si cum, imi ia tensiunea, 14 cu 9, temperatura, si ma iscodeste, abia tastand din cauza ghearelor!
Apoi imi zice ca trebuie sa ma duc la registratura! OK, ma duc acolo, si tanti aia, nu avea pe nimeni acolo, ca client ci vreo 3 colege cu care avea de povestit de tatuaju lui fica-sa! Si stai si te uita pe perete, ca tanti acu dezbatea ca unde tre sa fie tatuajul sa intre in categoria trump stamp!
Ok, se indura sa ma intrebe si pe mine de una alta, ma refer la acte si apoi ma trimite la fast triaj (ori ceva in genul asta). Imi zic, stai sa vezi ca acu o sa mearga treburile rapid! Nu? ca doar e fast in denumire! Ti-ai gasit!
Deci eu cu ochi bulit, ma asez in sala de asteptare pentru departamentul respectiv, si citesc o revista de moda cap coasa (big grin). Apare o studenta:
se prezinta si imi zice ca imi va face un control preliminar. Ma descoase de toate celea, si apoi incearca sa imi faca un control cu aparatele alea ale lor. Habar n-avea sa il foloseasca, dar nu ma irit, stiu ca e spital universitar si ca ei sunt acolo sa invete. Face ea un control cum poate, imi controleaza si acuratetea vizuala 20/20, ha! ochi bulit pe naiba!
Si ma trimite iar in sala de asteptare. Si apoi pace pentru vreo 15 min. Cum nu ma mai durea nimic (stiti sindromul asta? te doare maseaua pana intri pe usa cabinetului la dentist?) ma decid ca daca pana la ora 10 nu ma baga nimeni in seama, sa plec!
Eh, inainte de 10 apare studenta si cu rezidentu/profu de garda. Imi face si ala control, ma ia si ala la intrebari, suport aparatu lui peste de 2 ori ca sa invete si studenta sa recunoasca nenorocirea ce s-a abatut asupra mea....si aud verdictul: iristis! Pai si ce e asta? o inflamatie/ infectia a irisului si am nevoie sa ma vada in specialist in domeniu. Care specialist nu e la Toronto General ci e la Toronto Western. Eu vreau acasa, declar exasperata, in schimb doctorul ma convinge ca nu e de joaca si ca au autobuz intre cele 2 spitale, gratis, si sigur am sa ma descurc. Ca daca nu ma duc pe picioarele mele, ma leaga de un crash cart si ma trimite cu ambulanta. Sa aleg cum vreau sa ajung acolo!
Ok, deci imi da o tanti de acolo sa ma duca la autobuz!
Incerc sa sun acasa, V nu raspunde pe celular, sun pe fix, suna ocupat, oh well, sun la servici si le zic cum continua aventura mea.
Ma sui in blue shuttle si hai la Western Toronto.
Acolo nimeresc clinica unde trebuia sa ma prezint dar sa fac infarct cand vad ca sala de asteptare e plina. Ma gandesc ca eu fiind urgenta si fiind si angajat la SK o sa am ceva prioritate. Ti-ai gasit!
Prima data, restul de documente nu fusesera faxate de la Toronto General. Tanti de la receptie pune mana pe telefon si da-i porcaiala cu Toronto General. Apoi clinica respectiva are 2 doctori, unu f ocupat, cu coada mare de asteptare, si inca unu fluturand de muste! guess where I end up? Dap, la nenea ocupatu!
Sa zic ca nu am apucat sa mananc mic dejun? nu ceai, nu nimica?
e 11 si rabdarea mea e la limita. Decid sa imi fac programare si ma duc cu curaj la cealalta sectie de nurse, care manevrau dosarele impricinatilor din lista! Tanti se uita la mine de sus in jos, nu este impresionata de badge-ul meu de SK, si ma anunta usor iritat ca daca vreau programare, ei programeaza pentru iulie. Ce-mi doreste inimioara?
Resemnata ma asez inapoi pe un scaun si apare o doamna in varsta.
Are chef de vorba, iar eu am chef de ceva de mancare, nu se lovesc chefurile noastre, nu?
Dar ceva in vocea ei ma face sa trec peste tot discomfortul pe care incep sa il simt acut, si ma intorc spre ea si intru in dialog!
Si am parte de un sfert de ora atat de placut...doamna imi povesteste ca e de origine poloneza, evreica, ca sotul i-a murit cu 24 de ani in urma, ca de 15 ani traieste cu un domn roman, acum in varsta de 92 de ani, care din pacate e internat la un camin, pentru ca a dezvoltat Alzheimer. Ea are 82. Ma uita la ea si mai mult de 75 nu-i dau. O complimentez si ea roseste usor si zice: Darling, sa iti zic un secret pe care nici copii mei nu il stiu! La 65 de ani m-am dus si am facut facelift!
Imi pica falca de admiratie si continui dialogul: despre copii, despre religii, (ea evreica, discutam de rai si viata after, o intreb daca crede, imi zice ca acum nu stie nici ea ce crede, ca este deranjata de extremismul oricarei religii), despre soti si utilitatea lor pe langa casa omului, despre afectiunea mea...
Si simt un regret cand doctorul o cheama la consult. Ma cheama si pe mine imediat dupa ea, ne intersectam pe culoar, ea plecand, eu intrand...Ma imbratiseaza si imi spune ca sunt frumoasa, inteligenta si am simtul umorului! Imi multumeste pentru timpul petrecut cu ea in sala de asteptare! (eh, nu credeti tot ce zicea, varsta inaintata, ochelari expirati...)
Prind aripi si intru in cabinet, vine si dr, ma consulta, imi da un morman de picaturi de pus in ochi... imi explica ce si cum, si imi zice ca trebuie sa ma vada intr-o saptamana!
Fac din nou appoitment, joi la 11 si jumate, si ma intorc cu blue shuttle la munci, inainte trec pe la farmacie si las reteta la lucrat!
La munci, toti pe varfuri, ingrijorati rau de tot! E ora 1 PM, dar eu sunt senina, flamanda mumifiata, dar multumita ca am tratament. Raspund la intrebari si linistesc pe toata lumea. Toti suparati ca nu m-au insotit, ca m-au lasat singura. Ii calmez si ma duc sa vad tona de emailuri din inbox!
Imi dau lacrimile cand gasesc pe birou o cutie cu mancare aburinda de la Jessica, patroana restaurantului de la parter. Aflase si ea ca-s besmetica pe la ER si s-a gandit ca am nevoie de comfort food. La 3 baga capul pe usa Jeff, sotul ei, cu o cookie calda, sa vada daca sunt ok, si daca am nevoie de ajutor ori o vorba buna!
Of, ce oameni cu inima mare! Ce am facut sa ii merit?
Trece timpul, si am parte de un drum spre casa f relaxant, comfortabil, si cu atentie mare. Apoi acasa incep tratamentul, si acum raportez ca roseata a disparut, doar un usor discomfort mai simt la schimbarile de lumina, dar e nimic pe langa ce fusese!
Inchei aici polologhia, ma duc sa imi pun picaturi in ochi, dar nu inainte de a va ura SANATATE!

Verde

2011-01-17T14:16:00.000-08:00

Asta-s eu, dimineata, cu interdictie la cafea, abia trezita din somn, 5 min inainte de a intra in office!
Si toata lumea intreaba de ce sunt grumpy dimineata! Hello! abia m-a trezit din somn!

Pruncu asta al meu nu are DNA-ul meu, e up la 6 dimineata, vesel si gata de infruntat viata! Zdupuie pe scari la vale, isi pregateste micul dejun, isi face pachetul, se pregateste de scoala, si iese happy pe usa! Uh, eu abia imi tarai picioarele pe usa!

Asa ca is verde de la ceai verde, asta e singurul stimulent care am voie, nici macar decoff, si viata merge inainte!

Daca ma gandesc bine, am pe undeva si o pereche de pantofi movi, iar ochelari port la citit din vara!

Asa ca asta mi-s eu, daca aveati vreo curiozitate!

5 ani

2011-01-17T09:26:00.000-08:00

5 ani, cu plus? cu minus? nu stiu! Sunt asa intr-o stare de nu stiu...
Azi lucrez de acasa, si s-a potrivit tare bine. Azi noapte au fost mai mult de minus 30 (cica la 1 si, la aeroport la Pearson statia meteo a intepenit), se presupune ca a coborat la -32 si un pic. Frig, frig frig! L-am dus pe Andrei cu masina la scoala si a bombanit tot drumul: ca daca ar fi luat autobuzul, chiar daca statea in statie 5 min, in autobuz e f cald. Ca afara e mai cald ca in masina mea...si tot asa! Las ca data viitoare o sa iti inghete tie behindul in statie si nu o sa imi pese!
Sofand spre casa am aruncat un ochi spre masa de liceeni ce curgea spre intrarea liceului: oi fi eu inapoiata, infrigurata? ori copkii astia is nuts? Erau fara geci si fara fes pe cap! Parintii nu-s acasa? nu-i vad? Astia nu racesc?

Vestea buna e ca maine o sa fie cald, minus 2. Deci speranta este!

si tot incerc sa vad partea buna a lucrurilor in tot ce fac ori tot ce mi se intampla. Si nu pot! O fi ceva wrong with me? Citeam ca gandurile pozitive atrag lucruri pozitive, ceva energii pozitive si tot asa. Si ca prima data trebuie sa te iubesti pe tine insuti ca apoi sa poti iubi viata si sa vezi partea buna a vietii! Eh, aici is repetenta: nu ma iubesc, nu ma plac si nu inteleg de ce oricine altcineva ar gasi ceva interesant la mine. Apoi is confuza ca nu inteleg de ce cineva cu phd gaseste dialogul cu mine suficient de interesant ca sa il continue...
Da, caut pozitivul in tot ce mi se intampla, dar intr-un mod negativ: ma duc in spital de cate ori cred ca mai rau de atat nu se poate si atunci imi revin. Vad fetele copiilor, ale parintilor...Stiu ca am mai scris in alta postare si nu as fi vrut sa ma repet daca nu ar fi moment de numarare a pozitivului si negativului din viata mea.

Apoi imi amintesc lucrurile haioase intamplate in cotidian, lucruri care poate mi-au intins un zambet pe fatza si rasuflu usurata...mai exista o speranta. Intr-o zi, in drum spre casa, un tanar a ales sa se desparta de prietena la telefon, se inselasera reciproc, nu mai era loc de intors, asa ca acum discutau lucrurile finale: ori baietasul asta, desi parea ca se aproprie cu pasi repezi de 30, nu avea maturitatea emotionala a unui adolescent: de ce l-a inselat ea pe el? dar vrei sa stii de ce te-am inselat? dar cine saruta mai bine, el ori eu? si tot asa... Toti eram pe jos de ras, ba unele din doamne incepusera sa se inroseasca la fata, una din amicele de commute si-a sunat sotul si l-a avertizat sa scoata vinul rosu sa se rasufle un pic si sa canceleze toate planurile.
Mi-am infundat ipodul in urechi si m-am delectat cu Hachiturian...

Cum poti sa vezi pozitivul doar de dragul pozitivului? si nu in comparatie cu negativul? si nu "se poate si mai rau"?

Warning: consecintele slabitului si conexiunea cu boxing day!

2010-12-30T18:12:00.000-08:00

Deci eu pe la shopping nu mai calc pana ...cand raman iar fara haine. Cum sunt cu peste 30 de pounds mai light ca anu trecut, am ajuns la concluzia ca imi trebuie niste toale pe mine care nu sunt 6 marimi mai mari, si nu ma fac sa arat ca un pui de bogdaproste!

Deci luai cu avant ieri un mall si ma intoarsei acasa cu ...o camasa! A si fond de ten!
Faza cu fondu de ten e asa: ma tunsei la inceputul lui decembrie si colorai ramasitza de par. Tanti Gabi ma tunse olecutza prea scurt, iar coloru de pe par iesi prea inchis. Asa ca ajunsei fatza palida fara voia mea! Acu canadienii astia is mama/culmea politetei, am primit atatea complimente, ca de ciuda/rusine ma ascundeam in baie si plangeam. Nu scapam nici acolo, ca dadeam de cineva care era mirata cum de nu imi place tunsoarea care ma face desteapta! Ce au astia cu tunsoarea care te face desteapta, nu stiu! Adica iti creste IQ daca te tunzi intr-un anumit fel?
Exasperata de mutrele pe care le faceam, Miriam vine si imi face morala, si imi zice ca daca vreau sa schimb ceva, e sa pun ceva coloare pe fatza/mi palida! Ok, deci crema buna am, acum imi trebuie foundation/fond de ten. Mai departe nici nu vreau sa ma gandesc ce smakuri imi mai trebuie ( dar asa, secretly, as fi curioasa sa stiu, asa ca daca stiti, dati de veste).
Si intr-o zi, cand facui incercare disperata de a cumpara un cadou unicei nepoate, din Eaton Mall, printre altele intru si in sears si ma opresc la o cabina de machiaj. Ii zic lu mandruta aia ca vreau fond de ten (jur ca asa zisei), ea si uita la mine si incepe in franceza, ohoho stai tante, ca io vreau doar fon de ten! Aaaa, zambind, adica vrei foundation! Ok, cum ii zici da aia sa fie! Imi da cu o culoare, imi da cu alta, imi arata, ma convinge, zic: da' ar trebui sa fiu ingrijorata de pret? a, o nimica! avem o oferta acum: 60 de dolari! Waw! stai tante, ca io pe mine toata nu valorez 60 de dolari! Adica tu vrei sa dau pe smackul asta atata dough? Fac o grimasa si ii zic sa scrie pe un card ce si cum imi trebuie, ca trimit husbandu a doua zi! (trageam speranta ca primesc ceva banuti la Mos, si ii aruncam in caini, de fapt in fatza mea).
Asa ca ma dusei la Walmart, neah, nu m-a atras nimic pe la raionu lor de cosmetice. Si uitai de toata tarasenia pana la plimbarea in mall dupa ceva haine acu ca-i boxing day week (nu intrebati cum naiba suna asta, da asa ii zic astia!)
Asa ca azi zisei sa bat outleturile, eu fiind fan declarat esprit si le chateau, outleturi adica, ca in magazinele obisnuite ma ia cu ameteala la preturi!

So, am probat atatia pantaloni si atatea fuste, ca la un moment dat a trebuit sa fac un control scurt al desuurilor, nu de alta...dar mi-era teama ca lasam budigaii prin pantalonii probati si ma lua cu frig la dumneaei!

Da acu am haine pentru ...un sezon! Si de lucru, ca toti pantalonii is pentru craci kilometrici. Adica cat de inalta tre sa fii frate sa te potrivesti la lungime in panatalonii astora? Sa dea Dzeu sanatate lu ala de inventa banda de hem ce se lipeste cu fieru de calcat, totusi am de insailat la ei...

De mancare iar m-am scos: daca la Craciun cumnata si-a facut mila de mine si mi-a facut sarmalutze, acu cica da cu salata beouf in mine! Mai, sa ii traiasca neamu, ca io tare puturoasa is: adica un pui in cuptor, cartofi prajiti, clatite si ceva dipuri sa inmuiem niste cipsuri de alea super sarate si super ingrasatoare! A, si ceva spumos, ca e bere, ca e vin, ce om gasi prin garaj!
Nu ma intelegeti gresit, imi place Craciunul si vreau sa simt ca iaste Craciunul. Pe 25 am fost la Ioana, gasca mare si frumoasa acolo, fiecare aduse ceva specific de Craciun, io am dus racitura de curcan (a se observa fusion-u dintre racitura/piftia de porc romaneasca si curcanu, pasarea nationala canadiana) si ceva buble! Cristi, sotul Ioanei, facu niste gratare atat de bune, frate, de o sa ramana in istoria mea personala. Adevaru e ca bietii oameni is terminati: ii scapai la carnita de St Jacobs si fac km ce despart Mississauga de St Jacobs de cate ori raman fara proteina esential animaliera.
Apoi cum zisei, avuseram sarmalutze, mamaliguta, branza cu smantana, fripturica de pork si alte ale bunatati.
O singura problema am: nu vreau sa bag in mine pana la refuz, apoi o luna sa fiu la diet! Asa ca, usurel cu mancarea!
Maine fac baietilor fasolica la pranz, si seara bag un pui la rotisor, niste cartofi prajiti si clatite. Da, stiu, am mai scris, si chiar daca mai scriu o data, tot putine is ca numar. Hm, ce sa mai fac?

Dar mi-am facut planu la odihna! Asa ca nu mai bantuie gandurile negre ca marti ma duc la munci!
Am si lucrat de acasa, dar pot sa spun cu mana pe inima ca am urme de butoane de telecomanda in palma, ca nu i-am dat drumul de duminca. Vazui toate shourile puturoase, ma distrai cu divorce court (ptiu drace!), terminai cartile din seria White Masai...

Asa ca anu nou ma prinde multumita!(din puctul asta de vedere, ca altfel...)

Craciun 2010

2010-12-27T15:42:00.000-08:00

In fiecare an de Craciun/Sarbatori postez ceva referitor la aceste evenimente.Anul asta
Anul asta, spre deosebire de anul trecut, a fost un Craciun cu pace, cu impacare in realitate, cu sperante intemeiate in viitor, cu noi prieteni.
Am mers la niste prieteni vechi dar noi la Mississauga. Doamne, cata caldura, cata calitate in oamenii adunati intr-o casa refacuta caramida cu caramida de gazdele exceptional de inspirate, cu un ochi pentru calitate si detaliu impresionant. Ne-am simtit de ai casei, chiar daca oamenii aia se cunosteau din studentie.
Mosul a venit anul asta si la noi, nu numai la Andrei. Lui Andrei i-am luat bilete la Brad Paisley. Am cautat un video clip cu cantaretul, si e drept ca asta e favoritul meu. Andrei are altele favorite. Vine in Canada in 2 concerte in ianuarie, deci vom merge la concert, abia astept :)
Andrei a ramas fara cuvinte cand a vazut biletele. Victor ne-a luat la amandoi cate un ceas, si ca sa fie asa, o coincidenta teribila, asta i=am luat si eu lui, un Seiko 5, automatic.

N-am gatit. Am facut racitura. G ne-a facut sarmale. Bune rau de tot. Am contribuit cu o mamaligutza asa ca am salvat ziua de ieri, i-am dat o aura de atmosfera cu mancare traditional romaneasca.
Azi am fost musafiri...
si maine e liber, dar mi-am luat de lucru acasa. Stiu, e inadmisibil, dar n-am ce face.

A, si ieri am rezistat nebuniei de Boxing day pana la 6 seara, cand am cedat si ne-am luat online un aparat de fotografiat :) Al nostru era un dezastru...

Nu pot sa cred ca 2010 s-a terminat. A fost anul in care am slabit. A fost anul in care am inregistrat ceva progrese la munca. A fost anul in care Andrei a confirmat ca e un copil dotat academic.
2011 bate la usa. Nu sunt pregatita. Nu stiu ce imi doresc. Ori ce imi doresc e aproape imposibil sa se implineasca.
Oare ce are in traista 2011?

Viata ei 8

2010-11-26T06:29:00.000-08:00

Aia a fost perioada din viata ei in care durerile au venit una dupa alta... A zis ca daca a scapat cu viata si cu mintile intregi dupa anii aia, va trai 100 de ani in pace! Sper sa fie asa, ca merita!
Se intoarce in Canada, si vestea buna e ca se impaca total cu mama ei. De atunci au o relatie care depaseste cu mult ceea ce se presupune a fi dragoste intre mama si fiica. Isi citesc gandurile, isi simt starile sufletesti.
Ea stie cand mama ei e suparata, simte, cand nu e ok din punctul de vedere a sanatatii! Se duce la ea fara sa sune, cu ceva medicamente in poseta, ori ceaiuri /leacuri. Ori cu ceva bun de la vreun magazin etnic. Nu conteaza de care, doar sa fie ceva mai neobisnuit.
Mama ei simte cand ea e suparata si o suna, ori trece pe la ea pe acasa cu mancare, ori cu o trusa de machiaj si o alinta...
Durerea de atunci le-a unit. Vestea ca tatal ei e bolnav fara nici o speranta de insanatosire i-a facut rau fizic. 3 zile a vomat tot ce manca, bea...nu a dormit, nu putea sa inchida ochii. Nu putea sa planga, nu avea inca de ce sa planga, nu?
Si-a adunat toata puterea sufleteasca, si a fost alaturi de tatal ei pana in ultimul moment. A fost caregiver-ul lui, l-a ingrijit cu toata dragostea de care a fost capabila si a avut resurse. Mama ei i-a fost recunoscatoare si inca ii este, dupa atat de multi ani. Nu a uitat. Mamei i-a fost greu sa inteleaga de ce nu va imbatrani alaturi de omul drag. Ea nu putea sa inteleaga de ce nu are timp sa isi implineasca traditional viata, cu sot si nepot, sa ii ofere aceasta ultima bucurie tatalui. Tata abia pensionat care planuia lucruri mari pentru anii ce veneau...
Apoi viata ei s-a schimbat radical...

Cand are un moment zbuciumat in viata ma cauta. Ma cauta si cand e liniste si pace in viata ei. Cand e satula de viata ei glamuroasa. Cand e satula sa joace teatru in societate. Cand are nevoie sa fie ea. fara sa fie nevoita sa ofere nimic, nici dragoste de fiica, sora, ori iubita.
Mie imi place enorm cand ma suna, ori ma cauta la servici, ori apare la usa mea... Nu ma intelegeti gresit, o critic, o cert. Dar nu o judec. E viata ei...

Dupa ce perioada de doliu din sufletul ei s-a mai domolit, cand a avut putere sa iasa iar in lume fara sa se intrebe de ce i se intampla doar ei toate astea, si-a facut appoitment la un salon renumit, si s-a transformat din cap pana in picioare. Si-a facut rezervare la un resto in voga si s-a dust la cina. Ea care uraste sa manance singura, a decis ca putin ii pasa...
Asteptand sa vina comanda, a inceput sa dea discret telefoane. Una din prietenele ei vechi i-a recomandat un terapeut. ( ca o paranteza, acel terapeut i-a recomanta un terapeut pe eating disorder care i-a devenit cea mai buna prietena).
La o masa alaturata 2 tipi aveau o cina de afaceri. I-a remarcat, asa ca s-a oprit din a da telefoane, sa nu ii deranjeze.
Masa a fost delicioasa, bucatarul a venit in sala si a invitat-o la chef's table. (la unele restaurante, chef-ul iese din bucatarie si sta de vorba cu patronii (consumatorii). A recunoscut-o ca fiind sora lui... I-a oferit un desert delicios, pregatit de el special pentru ea...
La sf mesei, afla ca masa (vreusei sa scriu consumatia, dar cacofonia nu ma lasa) ii fusese platita...si avea un business card cu un mesaj...

revin

15 ani

2010-11-26T05:55:00.000-08:00

Eroul meu a implinit 15 ani.
Ca de obicei a invitat fetele: Lucia, Kari si Ioana la film. Ioana nu a putu veni din pacate... Dar Kari a venit, asta dupa ce l-a tinut in suspans pana in ultima zi...
(ce ma fac eu cu copilul asta, nu stiu, ca o poarta in inima pe copila asta, si e clar ca nu are nici o sansa...)
Sambata dimineata avea ceva probleme existentiale: cand isi poate lua carnet?
Mie mi s-a strans inima cand am auzit, din toate motivele posibile... Sofer incepator, incredere in skillurile nonexistente, teribilism, bani de asigurare, benzina si toate alea...
L-am domolit: la anu pe vremea asta discutam de carnet, de fapt de scoala de soferi :) si de job, sa iti poti plati asigurarea si benzina... (i s-a cam strans zambetu)

Ziua a fost frumoasa, au mers la film, au avut fun, acasa la fel...tortul a fost bun...
Ma uita el cat de mare, frumos (deh, cioara), politicos si bun e...si imi aduc aminte cat de mic si neajutorat era acum 15 ani, cum stateam si plangeam langa incubatorul lui, rugandu-ma sa traiasca... sa aiba zile, sa mearga, sa zambeasca, sa vorbeasca, sa ....
Incercam sa imi imaginez cum ii va fi viitoru (inca mai fac asta...) Nici in visele mele cele mai frumoase nu imi imaginam bunatatea asta de copil...

Si ca sa fie Andrei pana la capat: luni seara muncea cu sudori la o tema la Engleza. Cum asa, zic!? a, nu iti zic, ca ai sa te superi!
Ok, o sun pe consiliera si tot aflu!
OK, mom, if you need to know: profu de Engleza ne-a dat tema asta de acu 2 saptamani. Noi toti am crezut ca a uitat de ea. Due date e maine, si am zis ca am scapat, pana cand astazi la sf orei ne-a atras atentia sa nu uitam de tema...Mi-a stat inima, zice copkilu senin!
Si mie! cum sa uite de tema? A, e batran! Mai, Mr Summerville nu e batran de loc, cam de varsta cu mine, ori cu tactu! Da, da, si ce, voi nu sunteti batrani?
d'uh!
Acu planuiesc consecinta. Nu se mai numeste pedeapsa/recompensa. Se numeste consecinta...De luni imi scormonesc creierii si nu am nici o idee creativa. Trebuie sa fie o consecinta nu tocmai placuta si sa implice lucru la Engleza, dar sa nu semene a lucru suplimentar...

Spranceana ridicata

2010-11-18T18:21:00.000-08:00

Eram copii, (Ceausescu's period), program la tv seara 2 ore, afara la joaca ai mei nu ne lasau, timpul ocupat din plin cu activitati extra, asa ca refugiul il gaseam in lectura.
Cum lectiile trebuiau facute inainte de toate, si apoi timp de lectura nu mai aveam, am "invatat" repede sa diluam timpul de invatat cu citit clandestin: cartea sub manual( cand verifica ce citeam era litera manualului), pana s-a prins mama, cartea peste manual (cand verifica coperta era a manualului), pana s-a prins tata, cartea sub fund...si tot asa...
Noi diversifiam metodele de ascuns romanu, mama si tata intensificau metodele de despistare...
Tin minte ca my little brother era in clasa a 2a, venise de la scoala si mama l-a grabit sa se schimbe, spele si sa vina la masa... si dupa 20 de minute l-a gasit in camera lui citind, un crac de la pantalon inca pe el...

Apoi am gasit o alta metoda de a citi. De fapt ca un facut noi copii am inceput sa suferim de constipatie si chiar sa dam in hemoroizi si sa incepem sa petrecem aproape ore intregi in baie...citind, cartile ascunse in masina de spalat rufe, printre rufele murdare...
Ne-a mers destul de multisor...am suferit nenumarate tratamente laxative (bleah) si cat pe ce niste controale medicale de cautat hemoroizii... am scapat doar cu analize de sange.
Totul s-a sfarsit intr-o zi cand mama abia venita de la servici, constata ca masina de spalat rufe e plina, si ca e nevoita sa spele, si da-i cauta sa sorteze rufele cand de fapt a descoperit o adevarata biblioteca ascunsa in rufe.
Ne-a tinut morala, probabil au si ras (cu tata) un pic de tratamentele cu laxative care pareau o pedeapsa destul de buna si ne-a amenintat cu teribile pedepse.
Cand decidea sa spele rufe, preventiv ne anunta: dati la spalat, spal in jumate de ora! Si atunci da-i viteza la baie si scoate sub tricou cartile ascuns..defilam si eu si fratelo la baie, ba si tata, sa ne recuperam cartile!

N-am experimentat cititul sub plapuma, nu de alta, dar nu aveam o lampa/veioza, plus ca pe vremea aia se citea mult la lampa cu gaz, curentul electric se intrerupea destul de des (cotidian, ce mai!)
Dar am trait cititul sub plapuma din tabara cealalta, ca parinte!

Pana de curand, cititul era pentru Andrei aproape pedeapsa. Citea, dar parca manca acritura! Nici o aplecare, citea de gura noastra... Pana cand da de un profesor de engleza dedicat (in clasa a 10) care face ce face si ii deschide un apetit spre citit, ceva nou pentru el si pentru noi:)
A inceput sa citeasca oricand, oricum. Vine de la scoala si citeste cat mananca, cat se schimba. Citeste pana vin eu si apoi isi face temele cand sunt eu acasa.
Nu de mult, nu foarte multe nopti in urma, ma trezesc cu un sentiment vag ca ceva nu e in regula. Verific usile la intrare, si apoi intru usor in camera la Andrei, sa vad daca e invelit, daca doarme confortabil! Care copil sare de 7 metri in sus, citea...la lumina lampii de veghe! Si eu sperietura, si el sperietura...
2 nopti mai tarziu, vine Victor de la servici, intra la Andrei in camera sa ii dea un pupic, sa il inveleasca, ca de obicei, si da-i iar sperietura: Andrei citea!
Acu 2 dimineti, ma suna Victor ca l-a dus pe Andrei cu masina la scoala. Ploua? intreb. Nu, zice, m-a trezit ca a pierdut autobuzul si avea nevoie de ride. Ok, intreb seara pruncu ce s-a intamplat: a, zice, am citit si am uitat de timp!

OK, eu nu pedepsesc pruncu pentru asa ceva! Ma bufneste si rasu! Pana acu m-am rugat sa il pocneasca si pe el pasiunea pentru carti, ca noi citim oriunde apucam si avem timp (vezi lista din coada blogului, nu dati, abia acu imi veni ideea, cand ma intreba cineva ce am citit in ultima luna), iar el era pasionat de jocuri, filme, dar nu si litera tiparita...
In fata lui is cu spranceana ridicata, severa, si nemultumita ca nu isi gestioneaza bine timpul...dar ma bufneste rasul si abia ma abtin sa nu rad! Istoria se repeta! Mama, esti razbunata!

...de iarna!

2010-11-15T16:44:00.000-08:00

Se aproprie sarbatorile de iarna!
O fi asta o veste buna pentru copkii, special pentru cei romani, ca de: vine Mos Neculai, vine Mos Craciun, cei romano-canadieni stiu si de boxing day ( nu e in calendarele religioase, dar e religios marcata in toate calendarele nord americane)...mai vine si Anu Nou si vacanta de iarna in top!
Dar pentru alde mine nu e o veste chiar atat de buna: caci sarbatorile astea nu-s numite degeaba de iarna, vine si pacostea aia de zapada! Frigul nu ma deranjeaza atat de mult, dar pacostea aia de zapada ma irita rau de tot! (o fi si din cauza navetei zilnice, mai stii?)
Le zice sarbatori deci implicit, romaneste, inseamna mancare! Multa mancare! si musafiri si vizite! De un an is la dieta, nici nu sper la o pauza de sarbatori! Nu cred ca am o sansa in hell! Si asa visez la un morman de friptura de purcel la ceaun, cu mult usturoi, mamaliga si cartofi prajiti...vise, taica, vise! ( si parca si vad arterele blocate si infarctul pandind dupa vreun morman de zapada :) Cred ca un gratar de cea mai ne-grasa parte a purcelului cu niste conopida la abur o sa scrie pe mine de Craciun!
Sa nu uitam de cadouri! Pentru mine, perioada asta incepe prost de prin octombrie, cu ziua lui Victor, apoi un respiro pana la ziua lui Andrei, apoi sf Andrei, Sf Neculai, Mos Craciun, si neoficiala boxing day...as face domle overtime, dar nu se poate, nu ma lasa astia...nu se practica, in special in partea unde lucrez eu.
Victor saracu face overtime...dar probabil ca va fi nevoie sa faca overtime la overtime, sa poata sponsoriza sarbatorile astea...auzi, sarbatori!
De ce is numite sarbatori? ca nu vad acu motive de sarbatoare prea multe...
(acu sa nu ma luati cu Nasterea Mantuitorului, ca pana la urma asta e esenta, nu? de asta suntem fericiti de Craciun, nu? ca mai avem o sansa la mantuire, sansa pe care nu trebuie sa uitam sa nu o irosim)

Acu nici nu se furisa bine Noiembrie in calendare, ca astia au si dat in boala decoratiilor. Cobor intr-o zi la pranz, unaware of the danger, si dau nas in nas, pe neasteptate, fara nici o posibilitate sa ma ascund, sa inchid ochii, sa evit...cu bradul impodobit din holul cladirii. Dupa colt inca 2 isi expuneau mandri podoabele! Se pare ca anu asta se poarta combinatii de silver cu blue or pink.
N-am lasat lucrurile asa, n-am luat infrangerea ca fiind un dat, si m-am dus la Tony, the building manager, si am facut complain: ce e domle cu brazii aia care s-au strecurat in holul cladirii! L-a bufnit rasul! N-a avut ce face, ordin de mai sus!
Am evitat sa privesc in ochi toti brazii care au aparut silentios in toate holurile, geamurile institutiilor de-a lungul University. Am zis ca pan la urma atat au si ei: 6 saptamani sa se faleasca cu podoaba. Apoi la naftalina pana la anu...
Al doilea soc a venit cand fara nici un warning muzica de Craciun rasuna in mall! Pai e frumos? sa se strecoare asa, fara avertizare? adica faci cumparaturile, e senin afara, uscat, ba si soarele straluceste, temperaturile sunt above 0 si din difuzoare se aude: It's beginning to look a lot like Christmas! sa scap cosu din mana, noroc ca impingeam la un carut...
apoi vine copkilu ca are o dilema: nu stie ce vrea de la mos Craciun! Ma uit la el cum s-au uitat indienii la Columb si il intreb: ce-ti veni? Am stabilit deja ca nu mai e nici un mister cu mos Craciun, e si cazul, faci 15 ani maine poimane (nu mai crede de la 9 ani, dar regula a fost ca cine nu crede, nu primeste cadou, asa ca de gura noastra a pretins ca , crede) si acum vii si drop this bomb?
Dap, nu stiu ce vreau de Mos Craciun. Pai zis, hai sa punem o limita. Fiecare face cadou celorlalti membri ai familiei in limita de...si da-i negocieri. Tinand cont ca nu e numai de primit, e si de dat la ceilalti doi din familie...ajungem la enorma limita de ...10 dolari, hahahahaha Dupa ce a propus suma a fost tare incantat...pentru 2 minute, cand s-a intors puzzled: ce cumpara el de 10 dolari de cap de parinte?

v-am deprimat? ca asa am reputatia: de deprimanta (mai nou). Oh, sa nu uitam de concediu! Asta e partea luminoasa, frumoasa a lui Decembrie! Sa va zic ca luni si marti in ultima saptamana din decembrie is libere de la guvern? statutory holiday! so, mai am nevoie de vreo 3 zile de conced si ....oh, inca un an incepe! sa discutam deja despre rezolutii?

revin, abia astept sarbatorile de iarna...pentru conced!

Viata ei 7

2010-11-07T18:13:00.000-08:00

Cum s-a terminat fericirea ei de atunci? Brusc, dureros si nimic posibil de facut in lumea asta!
Erau in Australia. Contractul ei se terminase si il insotea pe el la competitii. El incepuse sa urce tot mai sus in clasamente. Ea facea cumparaturi, se plimba, bronza, si incerca sa caute de lucru. Greu de gasit cand umbli din loc in loc. Dar banii nu mai erau o problema.
Daca ma suna si ii spun ca ma doare capul, vrea sa vina sa ma vada, sa se asigure ca mi-e bine. Are o frica teribila de dureri de cap. Are in casa tot ce e medicament pentru dureri de cap, migrene.
El avea migrene din cand in cand. Nu des, dar erau groaznice. Poate odata la 3-4 luni? Dar il incapacitau pentru minim 3 zile. Atunci ea nu se dezlipea de langa patul lui. Nu se spala, nu manca, il servea pe el, il ingrijea, ii citea,canta, vorbea...
Erau in Australia. El terminase un concurs major, pe podium, bani frumosi in cont, ea prinsese un contract cu portofoliu de actrita (inca nu poate sa inteleaga fascinatia unora pentru tipul ei de frumusete) si decisesera ca dupa ce termina ea auditiile si lucrul efectiv, sa faca Oz pe biciclete. Apoi el a facut o migrena, care nu a trecut in 3 zile. Nici intr-o saptamana.
Cand a realizat ca e a doua saptamana de cand el e in intuneric suferind de dureri de cap, ca ea nu facuse un dus de 2 saptamani, ca bause doar ceaiuri verzi si cafele, a sunat la salvare.
L-au dus de urgenta, tomografie, si a venit vestea ca aun trasnet: cancer in faza terminala, neoperabil.
A stat cu el pana la sfarsit. A trait toata durerea din plin. Familia lui i-a fost recunoscatoare. Au reusit sa ajunga mult prea tarziu. In dimineata cand ei au aterizat in Oz el inchisese ochii, cu un zambet pe buze, cu toata durerea pe care o simtea, zicand ca Raiul nu are cum sa fie mai frumos decat fata ei, frumusetea ei luminoasa. Ea a zambit cu toata dragostea si nu a mai apucat sa zica ca nu crede in Rai.
Dupa inmormantare, a mai ramas in Australia incercand sa convinga pe cineva, oricine, sa faca turul pe biciclete in memorila lui. Din pacate nu a gasit pe nimeni interesat. Prietenii lui aveau concursuri de pregatit, concurat, castigat. Prietenele ei erau la capatul lumii...
S-a intors acasa, si mama ei a lasat deoparte toate neintelegerile dintre ele, si a ajutat-o f mult sa treaca peste durere.
Dar o durere atrage o alta durere...

Limite

2010-11-05T19:25:00.000-07:00

E 5 si jumate dimineata si sunt in autocar spre Toronto. Avem o conferinta si trebuie sa ajung devreme sa ajuta la organizare, apoi registrations si alte chestii marunte ce tin de conferinte.
Lateralul meu o doamna sarita de 60 de ani se foieste enervant. E pe fotoliu de la margine (ma bufneste rasul cand tastez fotoliu, da nu pot sa scriu scaun, pentru ca nu e nici scaun) si nu stiu cum sa isi ridice manerull de la fotoliu.
Piesa asta e un lucru super util mai ales la 5 si dimineata cand sigur ca o sa atipesti si te tine sa nu pici pe coridor. Daca pici peste vecinul nu-i nici o problema, dar autobuzul nu face tot timpul numai dreapta nu?
Se foieste vreo 10 minute, trecem si de Cambridge, si ea nu-si gaseste locul. Pana la urma incepe sa caute cu privirea in jur pe cineva care sa o scoata din incurcatura.
Ma roaga sa o ajut. Ii manevrez manerul si e f fericita. Se linisteste si adoarme repede.
Dar mie imi zboara somnul ca incepe sa ma framante cat de important e manerul ala, cat de importante sunt limitele. E o limita nu? Daca o depasesti te trezesti gramada pe coridor. Dar te tine safe, nu?
Toate limitele in viata noastra sunt asa, cu pedala de siguranta?
Manerul ala e ca si balustrada la balcon, ba e mult mai important pentru ca daca adormi din picioare poti cadea peste balcon, dar din fotoliu, manerul ala de ajuta sa nu iti strici somnul?
Nu ar fi extraordinar daca am avea limite cu pedala de siguranta?
Bei un pahar e ok. Bei pe al doilea si apare limita. Si nu mai poti bea. Poti forta limita dar atunci te faci gramada, nu? simtiti limita asta? Multi nu (eu din fericire cate o data o simt, e senzatia aia de urcat la cap si presentimentul ca daca mai duc un pahar la gura am sa vomit si ce am visat ca mananc)
Apesi pedala de acceleratie si te uiti la viteza. Unde e limita? N-ar fi misto sa fie un sistem care sa zica stop: daca sofezi cu mai mult de atat sfarsesti rau? Eu sunt un sofer aventuros, dar am avut noroc sa nu am accident. Pun pe seama indemanarii...
Limite, limite, limite...
limita financiara: cheltui mai mult de atat, ti se topeste efectiv cartea de credit
limita in glume (mama ce mi-ar trebui una din asta)
limita in minciuni, oooo asta ar fi una f cautata pe piata politica romaneasca....

Unde nu am limite? unde imi trebuie un maner de siguranta?
Dar voua?

in purgatoriu

2010-11-05T18:52:00.000-07:00

Laptopul nostru a murit si a ajuns pentru cateva zile in purgatoriu. In purgatoriu lui Future Shop, ca acolo a stat pana sa aflam daca ajunge in Iad sau in Rai.
S-a intors printre noi, haha, l-am primit inapoi cu cele necesare reparate, si iata-ma din nou.
Povestea ei o sa continue, pana atunci va las sa ascultati radio whisper

Viata ei 6

2010-10-26T18:58:00.000-07:00

So, dupa ce campase pe canapeaua prietenului pentru o perioada, si dupa ce facuse toate actele pentru mortgage i se intampla ca un tavalug:
isi pierde jobul (oricum nu lucra decat pe contract)
vanzatorul cere o amanare in intrarea in posesie
si in top trebuie sa ajunga de urgenta intr-una din tarile in care parintii ei traisera pentru o vreme, inainte de veni in Canada si dupa ce fugisera din tara lor. Tara respectiva in plin turmoil. Dar neprezentarea insemna pierderea unei mosteniri considerabile.
Cum toate se intampla cu un rost, ia lucrurile cum vin, si anume, accepta amanarea intrarii in posesie, ca de, se potrivea manusa, da in judecata pe aia de la job (plateste avocatul cu banii luati de la vanzator ca plata pentru amanare) si castiga plata pana la sf contractului. Apoi isi ia bilet si pleaca. Eh, da, a trebuit sa plece cu bilet cumparat. Dinainte de plecare incearca sa angajeze un avocat in tara respectiva, nu reuseste. Asa ca o data ajunsa acolo, isi angajeaza escorta, semneaza actele cat poate de repede, reuseste sa vand f repede proprietatea si la un pret nesperat de bun, vireaza banii in cont in Canada si pleaca....in Corea sa predea engleza.
No, cand mi-a povestit tin minte ca nici nu respiram, si ma uitam la ea...intrebandu-ma daca e sanatoasa. Avea o cariera, un nume, si decide din senin sa plece in Corea?
Da, a plecat in Corea, si-a facut contractul pana la capat, si chiar mai mult. Cum ii place sa petreaca, intr-un club de fitze din Seul e abordata de un mare nene de la tv-ul local, care ii ofera un contract, ceva intre modeling si actrita de carton (adica sa dea bine in fundal). Asa ca merge in paralel cu ambele joburi, viata in Corea e f buna pentru expati. Si il cunoaste pe el, marea ei iubire. El, un playboy. Fitze de fitze. Ma rog, asa mi se parea mie. Surfer, model, sportiv profesionist in cateva sporturi avangardiste. Trainer as well.
Asa se apuca si ea de sport si incepe sa isi petreaca sf de saptamana pe plaje renumite.
Slabeste enorm, dar se tonifica. Am vazut niste poze de ale ei de atunci si am zis ca nu e adevarat. arata ceva ce rar vezi prin reviste.
Mereu spune ca ala a fost timpul cel mai frumos din viata ei. Si ca atunci cand s-a terminat, abrupt ca totul in viata ei, a fost caderea de sus, atat de sus ca nici acum, dupa multi ani, nu si-a revenit complet.

Viata ei5

2010-10-20T18:36:00.000-07:00

Deci matusa e in drum spre Toronto, spre biserica ei. Se opreste la un Tim's in drum, se da jos din masina, fara sa puna in park, sau sa scoata cheile din contact. Direct la baie, ca avea treaba. Masina se opreste in bordura, si spre norocul ei nu pleaca de pe loc. Dar cand revine si se aseaza la volan, roata incaleca bordura si intra in geamul cafenelei. facandu-l tot o infloritura.
Dar cum ea trebuia sa ajunga la slujba, nu sta pe ganduri si pleaca. Dupa slujba, in drum spre casa o apuca remuscarile si nevoia de toaleta din nou. Asa ca se opreste la acelasi Tim, (nu radeti, eu am zis ca lesin cand mi-a povestit), repeta povestea cu cheile si parkingul, se duce la toaleta, si la iesire se opreste sa discute cu cineva de dupa counter.Apare managerul si ea explica calma cum a spart geamul. Ca doar nu e vina ei, e a geamului ce i-a stat in cale. Si ea vrea sa le dea datele asigurarii ei, cum n-avusese niciodata un claim...nici o problema. Sa plateasca ei geamul de 3000 de dolari.
Managerul incearca sa ii explice ca ei deja au chemat politia, care venise, si plecase, si ca acum o vor anunta din nou, sa stea pe loc ca sa dea declaratii. Cum sa stea sa astepte? de ce? Doar a venit sa le dea datele, nu? acu n-au decat sa se descurce cu asigurarile.
Si pleaca spre casa.
Cand ajunge acasa, politia o astepta. In catuse, la sectie, hit and run!
Cum a plecat ea de la matusa? Pai cand sa isi reinoiasca asigurarea...avand aceeasi rezidenta, si asigurarea ei s-a dus pana in cer! Asa ca, spre disperarea si dezamagirea matusii, s-a mutat.
Normal ca la un prieten, care dupa ce a avut-o pe canapea vreo luna a ajutat-o sa isi faca mortgage si sa isi cumpere casa ei. Casa viselor ei!
Dar, inainte sa se mute, primeste o veste care o da peste cap...
Eu am aflat mult mai tarziu...si sincer, n-am crezut-o pana de curand, cand acel prieten mi-a confirmat.

Viata ei 4

2010-10-18T18:31:00.000-07:00

Pana la urma nu a mai ajuns in Maroc. Fratele ei s-a dus pentru ca apucase sa ia biletele, dar si pentru ca patronul restaurantului unde lucra i-a propus sa incerce ceva mancaruri locale, si sa vina inapoi cu ceva nou pentru meniu. A platit patronul.
Ea nu s-a mai dus, cum mi-a marturisit mai tarziu, pentru ca nu reusise sa isi termine proiectul la care lucra in timp, si ar fi inseamnat sinucidere profesionala sa plece. Ori pleca si lucra tot weekendu. Ce rost avea?
Cu timpul nu a mai auzit de englez, si se parea ca e singura. Cand ma suna sa imi zica ca motanul ei e pe moarte si ea nu suporta sa se duca sa il puna la somn definitiv. Nu ma duc pentru ea?
Ho, ho, ho, care motan? ca ultima data aveai catel! A, zice, catelul e dat la alta familie care putea sa aiba grija de el. Crescuse cam mare, si o tara de lesa pe strada. L-a dat la lectii de dresaj, dar dupa ce 3 traineri au cedat si comisionul luat la inceputul lectiilor, si nu au mai raspuns la telefon, a decis ca pur si simplu catelul si ea nu sunt compatibili ( nici catelul si dresajul). Motanul a aparut pe neasteptate. Matusa ei nu mai putea avea grija de el. Ea, suflet mare, l-a luat sub acoperisul ei.
Cu matusa ei avea o istorie tare tumultuoasa.
La un moment dat s-a certat tare cu mama ei. A plecat de acasa. De abia terminase scoala. Matusa, sora tatei, s-a indurat de ea. Matusa a trait o viata asemenatoare ei. Cariera, calatorii, iubiri mai mari sau mici. Acum ramasese cu motanul. La un moment dat a decis ca nu mai putea avea grija de el. Si i l-a dat ei. Matusa se temea ca in caz ca se imbolnaveste si cade la pat si nu mai poate hrani motanul, acesta ii va manca fatza. Brrr...
Matusa renuntase la religia lor si trecuse de mult la catolicism dintr-o mare dragoste. A crezut ca el o va lua de nevasta daca va vedea sacrificiul. El ar fi luat-o, dar banii multi si familia din spatele banilor au zis nu. Asa ca el a uitat de iubire si sacrificiile facute in numele iubirii, si s-a insurat cu un nume. Dap, bani noi, nume vechi, wasps cum zice ea mereu.
S-a mutat de la matusa dupa cativa ani... cu cantec:
Matusa se ducea regulat duminica la biserica. Asa ca intr-o duminica luminoasa de toamna, pleaca spre biserica. Biserica pe care o frecventa era in Toronto. Asa ca s-a gandit pe drum sa mai faca un stop la Tim's. O fuga pan la baie. Se da jos din masina, nu scoate cheile din contact, nu pune in parking, si fuge la baie.
revin

si da, am dus motanul la ultima injectie. Mi-a fost mila de el si de durerile lui.
deci revin

Viata ei 3

2010-10-16T15:58:00.000-07:00

Rar merg la cumparaturi si atunci is pentru outleturi. Am cateva favorite, pe care le bat la picior cam o data pe sezon. Nu-s mare fan al shoppingului, pentru ca niciodata nu gasesc ceea ce caut si vin acasa cu altceva.
In vremea aia incepusem sa ma ingras fara sa imi dau seama. Dadeam vina pe schimbarea de magazine: la unele eram inca masura 8, la altele nici 12 nu ma mai incapea.
Nu eram singura, ca rar ma duc singura la cumparaturi. Eram cu o alta prietena, si tot frunzaream prin rafturile unui outlet. Probasem deja si eram epuizate. Discutam daca sa ne oprim la un Tim's next. Inca mai dezbateam cand i-am auzit vocea.
Hei, ce surpriza! Prietenele se stiau din vedere, asa ca nu a fost nevoie de prea mari introduceri.
M-a luat deoparte. Era tare vesela. Am intrebat-o direct, fara ocolisuri, daca mai pleaca in Maroc. Bineinteles ca da! ce s-a intamplat cu frica de a il intalni pe el?
A, zice, nu ti-am spus? Nu poate parasi Anglia, a primit interdictie de a parasi tara, ceva probleme legale.
Mai, l-au dibuit britt'sii ca are un extrajob in sales de prafuri ce nu-s bine de pomenit cu voce tare?
Nu stia, stia atat ca el nu poate parasi tara. Dar tu cum adica pleci in Maroc? A, el mi-a trimis biletul electronic, si as fi o fraiera sa nu il folosesc.
Dar daca el te asteapta acolo?
Nu, nu era o inconstienta disperata dupa o calatorie. Stia din sursa sigura ca el nu poate parasi Anglia. Dar totusi isi luase masuri de siguranta. Pleca cu fratele ei in calatorie.
Fratele ei e chef intr-unul din restaurantele in voga, un tip restras care a muncit in bucatariile restaurantelor de mic. Nu i-a placut cartea si primul job ca sa castige bani a fost in restaurante spaland vase. Asa isi asigura gura si ceva bani in buzunare. Munca nu cerea creier, nu cerea decat coordonare.
Ai lor parinti nu au fost fericiti, amandoi parintii erau absolventi de facultate, lucru destul de onorabil in anii 70. Ca unul din copii lor sa nu faca facultate, era privit ca un esec.
Dar lui nu i-a pasat. Dupa vreo 2 ani cu mainile in apa, a reusit sa intre ca prep cook. Cineva trebuia sa taie toata ceapa aia. Si cum acum era intr-un restaurant francez, cu farfurii albe, elegante, cu chelneri cu accent fals, cu bucatar care avea in comun cu Franta o bunica maritata cu un frantuz disperat sa scape de razboi.
Apoi a stat ca prep cook mult timp. Castigase un renume cum ca e f organizat si f eficace. Ca e mai rapid ca orice ustensila automata ce incepusera sa invadeze bucatariile.
Apoi unul din chefii mai cunoscuti l-a luat sub aripa lui. L-a facut sous chef...
Acum mama lor era mandra de el. Prea tarziu pentru tata. Murise cu cateva luni in urma. Suparat pe unicul fiu care nu se ridicase la asteptarile avute de tot clanul.

Viata ei 2

2010-10-15T17:14:00.000-07:00

Ma suna plangand sa ma intrebe daca ne putem intalni.Nu puteam atunci, asa ca am incercat sa o refuz politicos. A inceput sa suspine si sa ramana fara respiratie in telefon. Ok, ok, stai ca viu. M-am imbracat intr-o vitez, am inhatat o placinta necoapta (tocmai faceam placinte) si am plecat. Era trecut de 8 seara.
Cand am ajuns la ea era intr-o dispozitie mai buna. Isi luase un catel. Hm, cand tu calatoresti atat de mult, ce faci cu catelul?
Nu stia sa porneasca cuptorul. Avea un aragaz nou, pe gaz. Am vrut sa intreb de unde bani de catel, bani de aragaz nou, pe gaz. N-am zis nimic. Inca nu stiam de ce avusese criza de plans in telefon.
A sunat-o el. Vrea sa o vada. E suparat pe ea. Nu stia daca e ceva ce postase ea pe Facebook. Ori ca fusese la NY cu fetele. Era speriata.
Am incercat sa o linistesc. De ce ar fi speriata? in acelasi timp cautam solutii sa pun la copt placinta....
Pai a auzit, nu a vrut sa zica de unde, ca el nu e chiar printul ce il credea ea... ca nu ar fi strain de anumite chestii nu tocmai legale. Nu i-ar fi straine drogurile, si alte chestii adiacente.
Vine el aici? Nu, vrea sa ii ofere un weekend in Maroc.
ohohohohoho, stai asa ca nu e asa...
stii ca nu te duci, nu? ba da, nu am ce face cu catelul. Mai, eu nu te pot ajuta cu catelul. Noi suntem cat people. Nu ma trezesc eu la 5 sa ies cu potaia afara, no way!
il pui la doggy dog care si gata!

Intre timp placinta s-a copt, mirosea divin in casa. A crezut ca o iau acasa. Zau ca esti deraiata, ti-am adus-o tie. Si-a mai revenit si un zambet i-a mijit in coltul gurii. Buna placinta!
Am cautat-o in zilele urmatoare. Era mereu pe graba si evaziva cand o intrebam daca pleaca in Maroc. Casablanca suna bine, romantic, dar nu in conditiile in care se ducea ea.
Plus ca la job avea un deadline in aceeasi perioada.

Timpul face ca lucrurile sa se estompeze. Am uitat cu totul de ea si de nebunia din viata ei. Cand ma intalnesc cu ea pe neasteptate, chiar cu o zi inainte de preconizata plecare pe continentul african. Avea vesti...

Viata ei

2010-10-14T18:20:00.000-07:00

Ma gandesc de ceva vreme sa povestesc despre ea. Isi traieste viata cu intensitate si cu speranta ca va intalni barbatul viselor ei. Pana atunci se face disponibila tuturor experientelor ce viata i le arunca in cale. Nu, nu sare din barbat in barbat, e foarte atenta la cu cine se expune.
Dar sa incepem cu inceputul...

Am cunoscut-o cu ceva ani in urma, cand am venit in Canada. Inalta, frumoasa, desteapta, cu o meserie glamuroasa, ai fi zis ca lumea e a ei. Si este. Pentru ea, este.
Era atunci intr-o relatie, ea aici, el la Londra. Imi povestea de weekendurile pentrecute cu el cand aici, cand la Londra. Cateodata era tare incantata, o scosese la restaurante fine, vazuse un teatru bun, ori o premiera mondiala de film.
Alta data era necajita. El ii arata o fatza ce o speria. Nu imi spunea multe, ci mai bine spus, nu spunea prea multe.
Apoi intr-un weekend decide sa plece cu o prietena la New York. Intodeauna are o prietena care are niste air miles de cheltuit urgent si o ia si pe ea in excursii in jurul lumii. Pleaca la New York si traieste un weekend of genuin Sex and the City. Doar ca fara sex, ca el e la Londra. Curios, nu?
Am zis ca nu e mare lucru, ca urmau sa se vada de Craciun. Care Craciun ea nu-l sarbatoreste din cauze de religie necompatibila. Dar multe lucruri nu face ea din religia ei. O face sa fie exotica. Mai exotica decat daca ar urma toate preceptele religiei in care s-a nascut.
Vine inapoi cu cateva tinute exceptionale, investitie in cazul ei in job, si pantofi de mare firma.
Apoi ma suna plangand...

Curcan Day

2010-10-07T18:34:00.000-07:00

Se aproprie Curcan Day in Canada. Mi-am pregatit puiul mare pe care il costumez in curcan si cu ceva cartofi pe langa o sa fie un festin pe cinste.
revin
si am revenit.
Daca vineri seara nu aveam nici un plan, nimic decat sa facem un pic de curat, si sa mancam si dormim pana nu mai putem, sambata dimineata situatia nu mai era aceeasi.
Am tras o fuga pana la Mississauga, ca aveam niste pui in congelator ce trebuiau dusi la doritor. Apoi am cautat vopsea pentru camara din hol. Daca la inceput am vrut culoarea sa fie de ciocolata, ne-am razgandit si am mers pana la urma cu... da, da, portocaliu. Din pacate portocaliul de sus nu acoperea urmele lasate de pantofii aruncati la tinta de Andrei. Asa ca l-am amestecat cu un pic de alb...

Am facut ceva de mancare si da-i si vopseste. A si planurile pentru we s-au schimbat. Am fost invitati la cumetri, de, ziua lui Radu, implinea 40 de ani. Iar luni i-am invitat pe alde Iulian la masa.
Asa ca duminica dimineata inca frecam pe jos noul parchet, aranjam prin casa.

Distractia la Radu a fost totala. David, finutul, a fost in forma de zile mari. Tortul delicios, curcanul olecutza cum uscat, dar tinand cont ca a fost primul curcan gatit de gazda, a fost delicios.
Luni am facut cozonaci, gatit puiul si ceva legume pe langa, curatenie pe unde a mai ramas...si musafiri.
Ba mai mult, am avut si niste musafiri de Montreal, o placere pentru suflet, din pacate prea putin au stat.

Asa ca luni seara eram gata...de un alt long weekend!

Impresii cu apetit

2010-09-24T12:06:00.000-07:00

Se pare ca mult sex se face pe meleagurile canadiene de Anul Nou/Craciun, ca multe zile de nastere is in August si Septembrie.
Cum Sue a facut 50, am mers cu totii si am sarbatorit-o la o cafenea pe Baldwin. Sefa cea mare a platit si distractia a fost in toi. Scriind ca nu-mi aduc aminte ce am mancat, mi-am amintit ca am avut sandwich cu avocado, preferatul meu e cel de la Avenue, dar cel de La gaffe nu a fost la inaltimea celui de la Avenue.
Ziua lui Sandy, colegul nostru part time. Mergem la Avenue, si acolo imi fac pofta cu sandviciiul cu avocado.
Ziua Leenei, merge la alta cafenea, visavi, parca George ii zice. Mi-am luat pizza, mare mare frate, am luat si acasa. Buna, una din cele mai bune pizza mancate in Canada.
Apoi a fost ziua lui Miriam. Am mers la Mercatto, bestiala mancare, scumputa. Ne-am simtit f bine, am mancat spaghettini cu fructe de mare. Delicioase, portii mici rau de tot.
Allia termina contractul cu noi, asa ca decidem sa iesim la restaurant. Merem la Donattela, restaurant evident italian, de pe Elm. Ne intampina un italiano vero cu bongiono signioritta, de erau sa lesine mandrele mele colege. Ravioli cu crab si sos de fructe de mare e alegerea mea, alegere pe care nu o regret.
Acum zic eu ca ne-am linistit, cu toate ca mai trebuie sa ies cu Nasim la restaurant, ca ea a terminat practica de student la noi si nimeni nu a avut timp de ea. Iranianca de origine, cu capul in nori, cu o inima mare de tot, pleaca sa faca medicina in Caraibe. Acolo a fost acceptata.
Anca m-a invitat la lunch, contesa Visina m-a invitat la lunch, si cu nici una din doamnele mentionate nu am reusit sa ies la lunch. Unde mergem data viitoare?

Ironia sortii

2010-09-17T11:42:00.000-07:00

De vreo 2 ani parca s-a deschis in urbea locala un fel de colegiu medical. Din cand in cand isi trimite studentii de la dentistry la u of T pentru practica.
Alea sunt zile tare grele pentru noi, cei care ne miscam oasele la Toronto zilnic, pentru ca, in majoritate studente, vorbesc cat e drumul de lung, si la dus si la intors, fara sa oboseasca, fara sa ia o pauza sa respiratie. Vorba, rasete, grohaieli, tot tacamul!
Prima tura de studente ne-au scos din minti! Am inceput sa imi caut slujba langa casa, casa in Torono, orice, numai sa nu mor de inima!
Apoi a trecut...A venit vara si s-au dus....
Na ca a inceput iar scoala, si un alt card de studente, neobosite, migreaza zilnic spre Toronto. Pline de energie si cu un izvor nesecat de subiecte de conversatie, rasete, grohaituri! Nu conteaza ca e 6 AM, ca e 4PM, ele au de vorbit frate de parca n-ar fi un maine!
Asa ca i-au un autobuz mai matinal decat matinalu de la 6 si 20 si scap de gura lor. La 4 nu am ce face, dar dimineata da, un autobuz mai devreme.
Si nu stiu cum se face ca in prima dimineata cand am decis sa fac schimbarea nu am prins autobuzul. A plecat de sub nasul meu! Inca o dimineata cu gaitzele alea....eh, noi sa fim sanatosi!
A doua dimineata am fost norocoasa si am prins autobuzul, full frate, sa stai cu inima purice sa vezi daca prinzi loc, mai ceva ca admiterea de pe vremea lui ceasca! Dar uite ca am noroc si ma sui si gasesc si loc: in spatele a 2 doamne care incing o conversatie, amandoua pe scaune de la margine discutand peste culoar.
Eh, de obicei discutiile se sting pe la Cambridge si toata lumea se cufunda in somn.
Hm, stai asa ca nu-i asa, ca na surpriza, vorbesc in romaneste. Si dai si discuta, si trecem si de Cambridge, si de iesirile spre Guelph, si de Milton si ele tot au de vorbit: soti, copii, scoala, servicii, mama ei de Canada, ce tare eram eu in Romanica, mai baga si o barfa, una mica la inceput, copkilu lu cutare nu e crescut bine de cutare si nu stie, nu face, nu mananca si i-am zis eu, si barfa se face si mai mare si mai mare....
Si somnu meu s-a dus naibii, si imi vine sa zic ceva, dar ma abtin...acu chiar is curioasa ce zic duamnele respective si uite ce prost mi-a inceput ziua...
Sa fie clar, eu autobuzul de 5:30 AM nu il iau!

Nu am rude in Canada

2010-09-15T17:22:00.000-07:00

Am un frate pentru care as muta si muntii din loc. Si stiu ca si el ar face la fel ca mine.
Din fericire, are o sotie de nota 10. Sper sa ramana impreuna cat is fericiti.
(a, si tot astept nepoti :)

Avem multi veri. Si mama si tata au fost multi la parinti. 7 sau pe acolo. Fiecare cu macar 2 copii. Deci veri teoretic am sa umplu o sala de cinema.
Din fericire sau nefericire am pastrat legatura cu f putini dintre ei. Cu unii pe messinger, cu altii pe FB, mai vad poze cu ai lor prunci sau postari cu ce au facut prin weekend.

Nu e treaba mea pe unde traiesc, ce meserii au, cat copkii au, ce masini au, unde au facut vacante. Atata timp cat socializarea asta e artificiala, nu ma intereseaza. Nu e reala.

Dar recunosc ca am pastrat legatura cu o vara care e pe acelasi continent cu mine, in provincie diferita. Mai un mesaj de La multi ani, mai un ce iti fac feciorii si tot asa, nimic mai mult, de politete.
Nu-mi pasa nici ca a slabit, nici ca s-a ingrasat, nici daca pune conserve de iarna, nici ce masina conduce, nici unde a fost in vacanta, pur si simplu nu ma intereseaza. Nu ma afecteaza cu nimic! Nu-mi creste nici salariu, nici nu mi se inmulteste laptele in frigider, nu-mi pasa! Nu am de gand sa merg sa o vizitez, nu ca nu as fi vrut la un moment dat, dar nu am fost invitata. Asa ca nici nu ma mai pasioneaza, pe de alta parte daca ajung la Montreal, am atatia prieteni acolo, incat nici nu as avea timp sa merg sa ii vizitez.
Nu am de gand nici sa merg in vacante cu ei. Nu cred ca ne-am potrivi deci nu are rost sa imi bat capul
De invitat la noi i-am invitat. Ne-au evitat. Nici nu ii mai invit, mai ales acum...

Acum o luna, matusa mea care era in vizita in Canada a vrut sa vorbeasca cu mine. Noi vroiam sa plecam de acasa, la piata, dar am ramas sa vorbim cu ea. Mi s-a plans cat de lipsita de sensibilitate e mama mea, sora ei (hello, e mama, tu iti dai seama ce zici tu acolo?) ca nu i-a zis si baiatului ei (care traieste in Romania) de moartea unei alte matusi. Ce o fi vrut eu sa fac? sa ii fac morala mamei? No way! Ce treaba am eu?
Apoi a vrut sa stie daca tot grasa sunt: surpriza, am slabit!
ma rog, printre altele, vara mea imi zice ca isi ia masina, ca au nevoie de a doua masina. I-am zis ca au facut o alegere buna dupa parerea mea...Noi avem masinile in lease...Si atat!

Eh, si de aici, a explodat (pardon my French) rahatul: matusa ajunsa in tara, in loc sa povesteasca ce a facut in Canada, a tinut sa mearga la mama la tara si sa ii faca morala, cum ca nu stiu eu ce fac! Cum de mi-am luat masinile in lease?
Cum matusa nu a avut masina in viata ei, stie doar ca are roti si volan, nici decum lease si finantare is in vocabularul ei cotidian, asta inseamna ca s-a discutat intens despre alegerile mele financiare/automotive!
de ce?

De ce dupa atatia ani de Canada, barfa romaneasca, grija de altul nu s-a dus din rudele astea ale mele?

M-am sucit si rasucit, sa ii sun, sa le bat obrazul, sa o sun pana si pe matusa sa o intreb daca nu cumva are nevoie de vreun control medical, unde sa ii zica sa isi vada de treaba ei...Apoi am zis: sunt singura aici, asa cum am fost si pana acum, nu-i asa?
Cu ce schimba situatia ? cu nimic!

Deci nu am rude in Canada!

Rezolutiile verii

2010-08-26T19:54:00.000-07:00

Anul Nou e pentru toata lumea timpul rezolutiilor, cand ne facem promisiuni, cand ne dorim sa ne imbunatatime pe noi, viata noastra...pe cei din jur....
Intotdeauna imi doresc sa am un an cu sanatate, un an cu servicii stabile, cu bani si noroc...si multe altele...sa ii am pe ai mei sanatosi, dar cred ca asta intra la prima rezolutie...

Dar in fiecare an, cand primavara da coltul mugurilor, cand iarba e cat palma, cand lalele umplu de culoare tarabe intregi la piata, cand asteptarea verii nu mai e un vis ci un maine plin de sperante, eu am rezolutiile verii. Cum ar fi
sa mananc multe capsuni
sa mananc multe cirese (hm, iar numai mancare)
sa ma satur de pepene
sa ma satur de porumb fiert (cam dulce, dar de...asta se gaseste)
sa ma satur de soare
sa merg la plaja cat de des pot
sa ies la alergat
sa joc tenis
sa ies cu bicicleta
sa merg la cumparaturi de pantofi, papuci, sandale, bluze...

hm, jumate din rezolutiile mele de vara tin de mancare, prima jumatate...si nici o rezolutie despre slabit...si ma mai mir ca is ....pufoasa!

Vara 2010 e aproape de final, well, nu chiar, dar August e pe sfarsite, scoala incepe, si toamna scoate coltii!
Imi place vremea acum, tot cald cald peste zi, dar noaptea is 13-15 grade, si dormitul cu geamul deschis si fara bazaitul ac-ului...
Si incep sa ma gandesc cate din rezolutiile mele de vara

am mancat multe capsuni: am fost la ferma de vreo 2 capsuni, am cules, am mancat acolo pe hat, bune capsuni (vara a fost grabita, a venit devreme)
am mancat cirese, am fost la livada, am cules, umplut burta, tare bune
am mancat o caruta de pepeni, au fost peste tot pepeni f buni vara asta!
porumb am cumparat de la piata de marti din fata spitalului, tare bun, daca nu ar fi dulce, ai zice ca e de la maia si taiu din gradina
nu m-am saturat de soare: am fost o singura data la plaja, si inca o data la lac, cand am fost la cottage in Nord. Asa ca duminica cred ca o iau spre Port Stanley din nou
partea cu plaja am zis-o mai sus
ce alergat? miscarea mea s-a limitat la ora de Zumba/ Ia uite acilea http://www.youtube.com/watch?v=Vf0q6qtThF4&feature=related
tenis, am jucat de doua ori vara asta, sa imi fie rusine. O data cu Victor, iar a doua oara cu Radu cumatru, care m-a terminat, joaca bine tenis, si m-a alergat nu pe un teren ci si pe cele laterale...
nici vorba de iesit cu bicicleta
cumparaturi de pantofi, papuci, sandale, bluze...eh, ceva ceva am facut :)

deci mai am timp toamna asta sa ies cu bicicleta, duminica disperarea dupa soare ma trimite la soare, weekendu viitor mergem la cottage, deci inca mai am timp de soare si bicicleta...

si ar trebui sa ma gandesc la rezolutiile toamnei? neh

voi aveti rezolutii de vara?

Mananca, roaga-te, iubeste!

2010-08-20T10:30:00.000-07:00

Cum marti e ziua in care filmele is la juma de pret la cinema, am decis sa imi iau liber marti, sa imi fac apoitment la doctor ca sa imi refill reteta (mama ce romengleza...jalnic) si dupa amiaza sa vad un film...orice.
Andrei profita de situatie, o suna pe Kari si o invita la film. Mai mult, o lasa sa aleaga filmul!
Ast prunc al meu poate sa patenteze respiratia prin urechi: pana isi ia inima in dinti sa o sune, cat o suna si vreo jumate de ora dupa ce o suna nu respira! Nu RESPIRA! Fenomen observat si cand a mers la film: de cand s-a suit in masina si mult dupa ce Kari era in drum spre casa (tala ei a adus-o si luat-o) pruncul nu a respirat. Cum de la film am mers direct la antrenament la inot, abia dupa ce antrenamentula fost done, copilul a respirat si a incercat chiar sa zambeasca!
So, am zis sa vad Eat, pray and love! Toata lumea zicea ca e un film interesant, majoritatea care au citit cartea nu au fost deloc impresionati, dar am zis, ok, hai sa merg!
In dimineata respectiva, la un show matinal, o tanara pshiholoaga sfatuia cucoanele in criza de midlife sa nu o ia rara si sa plece de aiurea in lume, urmand exemplul autoarei, pentru ca de fapt respectiva a avut un contract: a fost platita pe tot timpul calatoriei, si nicidecum nu si-a vandut toate posesiunile ca sa se cleanse spiritual!

Miriam in schimb a facut asta: a vrut sa traiasca un an in Asia. Un an inainte a planificat: abia cumparase o casa, deci mortgage-ul trebuia platit. A economisit la sange un an: nu pantofi, nu restaurante. A vandut masina si a plecat. A traiat un an in India si Thai, Laos si ...nu mai tin minte! A incercat o curatire spirituala cum ea e evreica dar nepracticanta. Nu i-a iesit. A facut yoga ( ca sport) si a zis ca a slabit, arata fantastic, incat a primit ceva oferte de job pe acolo (fiind alba). A zis ca nu regreta decat ca nu a trait nici o mare iubire! In rest a zis ca a fost un an castigat, nu pierdut!

Revenind la film: parerea mea, Julia nu se potriveste cu nici un oponent masculin din film: sotul ei e jalnic pe langa ea ( ma rog, actorul), tanarul actor cu care se "trateaza" de casnicia plictisitoare nu inspira alaturi de Julia nici un pic de pasiune...
Mi-a placut enorm in schimb muzica braziliana din fundal, extrem de seducatoare:http://www.youtube.com/watch?v=fl2WJdn3qOE

Si apare Javier, care e delicios, care e adevarat, care emana masculinitate prin fiecare por, prin fiecare respiratie...Si in scena in care Julia il refuza, imi vine sa urlu din sala: esti norocoase si toanta!
Care Javier e prea mult pentru Julia...

si ma uit in jurul meu in sala:: numai babe! numai babe de peste 70 de ani! care imbaloteaza popcorn si sucuri (mai si cine stie cat de mare e punga de popcorn aici, stie ce vorbesc, eu cu Andrei m-am chinuit pe o singura punga medie si tot n-am dovedit-o cand am vazut the sorcerer's apprentice). Mari, late, abia incap in fotoliile comfortabile ale cinema-ului proaspat renovat. Cand am povestit la servici, colegele radeau: asta e publicul lui Oprah! Ea le-a zis sa vina sa vada filmul! anyway, dupa ce ca abia stau sa nu dau la peste de la mirosul de popcorn, sufocat in unt, se ridica 2 tanti si dispar, ca sa se intoarca cu fries! Omorati-ma!

Si revin la Julia/Liz, care nu stiu cum reuseste sa aiba parul extraordinar de aranjat, culoare si coafura si in timp ce spala templul in India, si cand se dezdrabaleaza salbatic cu Javier de ajunge sa o doara fierea parca...

Si mi-au placut:
Having a baby is like getting a tattoo on your face. You really need to be certain it's what you want before you commit."
People start resembling, I used to look like Stevens, now I look like David

si dialogul cu vindecatoarea din Bali e superb! l-am cautat pe youtube si nu l-am gasit, din pacate!

am facut varza filmul, mi-am facut datoria, eh!

Romica si Julita lui

2010-08-16T19:59:00.000-07:00

Reflectam intr-o zi (nu mi se intampla des, dar atunci cand mi se intampla, e atat de adanc, incat ca precautie imi pun ori colacul, ori vesta de salvare, sa nu existe pericolul sa ma inec in gandurile mele) ca nu exista ca in viata noastra sa nu ne bagam nasul unde nu ne fierbe oala, si ma refer la oferirea de sfaturi nedorite, ori sfaturi fara baza in experienta ori knowledge ori skilluri acumulate.
De cate ori nu ni s-a intamplat sa punem diagnostice medicale: o fi racit, o fi fierea, sigur e stomacul, etc, cu toate ca nu am facut nici macar un semestru la medicina
ori sfaturi legale, cu toate ca habar n-avem de ce spune legea in domeniul respectiv
ori sfaturi legate de masini?

de cele mai multe ori sfaturile astea fara acoperire in expertiza de vreun fel, nu au consecinte fatale, dar se poate intampla...uite cazul unui calugar care se gaseste el sa dea sfaturi unor indragostiti! Pai ce stie el frate de dragoste? Cate iubite a avut el la viata lui? A fost insurat? Nu, Doamne Feri!
Asa, deci calugarul asta se gaseste el sa se bage intre Romeo si Julieta lui! Ii da un somnifer Julietei, dar nu trimite un sol la amaratul de Romeo, baneshed din Verona...Asa ca ala cumpara pe bune otrava, fuge inapoi in Verona, il ucide si pe Paris, care isi plangea "mireasa" (doar adormita), se otraveste, exact cand Julita isi revine...Julita care nu gaseste inca o picatura de otrava si atunci se injunghie...
Si totul a plecat de la un calugar care se baga si promite, si organizeaza prost! Ha!

Acu, na, pruncul are de citit R and J in clasa a 10. A incercat sa citeasca cartea...mai, greu Sakespeare asta e greu de inteles in engleza lui veche...a incercat sa asculte cartea pe cd...nimic! L-am intrebat daca a inteles ceva: a zis ca : the dude poisoned him self, and I did not understand what she did, but she died too!
Ok, se cer masuri drastice, asa ca dupa incercari sa gasim piesa jucata aproape de casa, vorba aia, avem Starfordul si festivalul de Shakespeare la o ora distanta, Shaw festival la inca o ora... am gasit in HighPark in Toronto, piesa jucata in are liber, gratis, de fapt PWYC (pay what you can).
Ne-am decis sa mergem sambata, toata saptamana canalul de vreme anunta vreme uscata sambata seara in Toronto, numai ca sambata dimineata specifica ploaie in Toronto la 8 pm.
Totusi decidem sa plecam si ajungem in HighPark la 6 si jumate. Ne luam patura si 2 geci, apa si niste sandviciuri si cautam locul cu pricina. Parcarea gratis! in centrul Toronto-ului! parcul extraordinar de mare si frumos! terenuri de sport luminate nocturn, gradini botanice, poduri...
Gasim Dream in HighPark, platim la voluntari un 20 de bucsi, si ne cautam loc! Shok, randurile sunt sapate deal. Scena e in forma de diamant, deci din toate partile se vede f bine...si e plin de lume! De lume iesita la intalnire, la teatru, la picnic. Seturi de alea de picnic de la Potery Barns, elegante, fancy, pahare cu picior cu vin bun, fripturi, branzeturi, fructe de mare...noi, niste sandviciuri cu salami italian, marble cedar si rosii...si apa! care nici rece nu mai era...nenea de langa mine soarbe sampanie dupa ce a muscat din zmeura tavalita in ciocolata! ih...
E full deja, dar am reusit sa gasim locuri bune. Incepe la 8, deci o ora si jumate stam si ne uitam, cascam gura la torontezii adunati sa vada Romica si Julita lui. Mai sus cu 2 randuri e un nene clar la prima intalnire cu gascutza lui de doamna trecuta de primele tinereti (nu spui cate) vorbeste tare si incearca sa impresioneze. Vorbeste pedant! Ea e de acord cu orice zice el, asa ca el e nevoit sa caute alte subiecte, sa umple spatiul dintre ei...
Pruncul e langa mine, intre mine si Victor. Din plictiseala incep sa ii studiez profilul si decopar un cos copt! Asa ca incep sa il sacai sa ma lase sa il storc...Pruncul ameninta cu schimbarea de locuri, asa ca incerc sa nu mai vad cosul ala gras de pe fata lui....

Sssssst! liniste! incepe piesa!

Aplauze! ovatii, superb!
La 11 pm eram deja acasa...

deci calugarul e de vina! Am zis!

redneck

2010-08-16T19:20:00.000-07:00

Zi de zi, drumul spre Toronto imi da ocazia sa vad tot felul de...redneci!
Azi, in drum spre casa, am "onoarea" sa impart bancheta cu un redneck!

stiti ciclul: You know you are a redneck when... din Blue Collar Comedy Tour?
http://www.youtube.com/watch?v=ZqHPqTDHxJs&feature=fvw
urmariti ca o sa va placa la nebunie...

deci, stii ca esti redneck cand:
-desi afara sunt 24 de grade cu umiditate 27, tu decizi sa calatoresti in maieu (gen underwear), ignorand tricourile, camasile si alte posibilitati
-odata asezat in fotoliu, te descalti de sandale, scoti sosetele din picioare si iti sprijini, mai bine zis, impingi fotoliu din fata cu picioarele, ba mai mult, te mai cureti si intre destele de la picioare!
-dupa ce operatiunea de puricat se termina cu succese notabile, decizi sa mananci, si scoti o cutie de rice chipsuri incepute, mai dai cateva pe jos, le culegi repede in virtutea "legii" celor 5 secunde (ce conteaza ca esti la 1 metru de washroom si ca miroase a dezinfectant de iti muta nasul. Deci cum spuneam, te apuci sa mananci chipsurile cu hummus...
-cand toate cipsurile sunt terminate, decizi sa lingi cutia de hummus/humus, bagi capul in cutie daca limba nu e suficient de lunga, nici asta nu merge asa ca bagi destele! Da, destele alea care au curatat intre alte deste!
-eh, masa nu e terminata pana nu cureti gingiile cu destele, atentie, deja is curate, ca le-ai mai bagat in gura de cateva ori deja, scobesti intre dinti si tzatzai...

deja imi vine sa dau la peste, nu mai continui, ba da, de fapt mai e ceva de zis: cand sa cobor, redneckul meu nu a vrut sa se ridice de pe banca, asa ca a trebuit sa imi defilez fundul pe la nasul lui! ih!

Bucatar

2010-08-10T08:02:00.000-07:00

Pruncul meu nu are nici un talent care sa il faca special ( a se citi cu accent americanesc). E un copil banal, care adora dulciurile, jocurile pe wii si filmele bune. Dar nici un talent. Inoata, si asta ca sa nu devina obez, el care a fost toata viata lui un slabanog notoriu. Nici la inot nu iese din comun, dar ar fi pacat sa nu mearga in conditiile in care sportul nu e f scump: ce mai echipament...bazinele is in fiecare cartier, la alegere.

Pe weekend nu am fost acasa si asta datorita generozitatii unor prieteni (D and D sa va dea Dumnezeu sanatate si putere sa va vedeti pruncii mari) care ne-au lasat sa le folosim cabana lor de la lac. Un weekend superb, cu balaceala in lac, cu gratar pe jar de lemne, cu mashmellow (cum s-or scrie) in tepusa, apoi puse intre 2 biscuiti cu un patratel de ciocolata, cu filme bune si joc de carti.
Asa ca aseara nu m-am dus la Zumba, rusine sa imi fie, am stat acasa sa gatesc. Taiam ceapa cand Andrei a coborat in living si vazandu-ma cu lacrimi in ochi s-a oferit sa ma ajute la gatit. Nu m-a crezut ca plang de la ceapa, a zis ca plang de suparare ca nu ma duc la zumba. N-am insistat.
Cum ceapa se calea in oala mare de teflon, i-am zis sa scoata cei 6 carnaciori proaspeti din pielita si sa ii faramiteze in oala. Amesteca cu lingura de bambus. A desfacut 3 conserve de fasole, le-a scurs si le-a dat drumul in tigaie. A amestecat si apoi s-a apucat sa stearga dura de zeama de fasole creata de la chiuveta pana la aragaz. Grea bucatareala....
A mai amestecat un pic apoi a intrebat de condimente. I-am zis de o juma de linguritza de sare si o lingura buna de chili. Le-a dat drumul acolo si apoi a amestecat constiincios.
A tras o fuga in cold room si a adus o conserva de suc de rosii. A desfacut-o si a turnat jumate din continut in oala. A amestecat si a dat focul la mic.
Din pacate nu am avut barley in casa, sa fi trantit o mana acolo, ca da un gust bun, dar cum nu se gasesc peste tot, atunci...de data asta fara!
A gustat si era tare incantat1 Si eu, sa va zic cat de mandra eram?
A disparut pentru o vreme in camera lui. Cand a coborat eu eram in basement puneam rufe la spalat, ca tot ce am folosit la cabana mirosea a fum :)
Mom, vreau si ceva dulce! Fructe, zise-i eu fara de speranta! Nope, zice pruncul, am sa mananc si pepene, dar vreau ceva dulce.
Ok, ok, ia o oala nu f mare, pune o cana de orez, 3 de lapte, o juma de lingura cu sare si pune pe aragaz la foc mic. Nu uita sa amesteci din cand in cand.
Ai gem sa imi pun peste orez? Ma intrebi pe mine? zic eu cu enervare subtila in voce? eu doar cumpar, intreaba pe cine mananca gemul din dulap. Ok, dar cum ii dam un umph? A, zice, tii minte cum se topeau marshmellouerile la foc? Ce zici daca tai cateva marunt si le pun in budinca de orez la urma?
Hm, manca-l-ar mama de prunc innebunit dupa dulce!
Cand orezul a fost aproape fiert, a pus cateva cubulete de zahar brun pe care l-a ochit in mall-ul chinezesc.
Cand a oprit focul, a trantit cele 5 msmelouri taiate marunt (suspectez ca erau mult mai multe), a amestecat si apoi a pus in boluri. A vrut sa rada si ciocolata peste dar am protestat masiv. Ce-i prea mult strica!

La sfarsit era obosit. Ce sa stranga in bucatarie? la cat a muncit el...noroc de el ca altfel nu ar fi de mancare :)
Treci si pune la loc, ca altfel ma impiedic intamplator de firele de la wii si deconectez cateva de nu o sa mai mearga pana nu vine unchiu-tu sa te scoata din belea :)
Resemnat, a strans totul! Greu la bucatarie, dar se merita!

Asa ca uite, incet incet, o sa invete niste skillluri utile in viata, iar nora o sa ma pomeneasca ca mi-am invatat baiatul prin bucatarie.
Sa zic ca zelul asta in bucatarie se datoreaza si faptului ca are de citit Romica si Julica? Si ca ar face orice numai sa nu? cica e ewwwww

Long weekend

2010-07-30T09:48:00.000-07:00

Bai ce-mi place, cum vine vara, cum luna de luna avem o luni libera. si incepe August cu luni liber, ceea ce nu e maine, ci chiar poimaine!
Normal ca traficul se dementziaza si ma baga pe mine in coma in timp record. De obicei vineri la dus acasa e criminal, asa ca vrajesc sefa sa ma lase sa plec mai devreme...

(am un proiect de predat in juma de ora, dar cine are chef? n-am chef nici de scris...dar...)

In schimb ieri am crezut ca mor si invii mai ceva decat in Promisa Inviere! Deci autobuze noi, noutze, luxoase si curate asteptau nefericitii de K si Cambridge. Ca nefericit ce ma numar zilnic, imi dau seama ca ceva nu e in regula, ca de, nu pute toaleta in tot autobuzul (nu a urina, ci a dezinfectant) autobuzul nu da semne de rugina, nu seamana cu cele din filmele de rzboi vazute pe vremea copilariei ceausesciene.
Si nici soferii gri, nerabdatori si plictisiti in acelasi timp (combinatie greu de atins) nu asteptau in fata scarii de autobuz, de data asta nu inalta ca sa iti ajunga genunchii la cer cand te cocotzi in mijlocul de locomotie.

No, deci autobuz nou, elegant, care "ingenuncheaza" sa iti vina mai usor sa te urci, silentios, cu suspensii inca functionale, dar cu acelasi pacat al aerului conditionat extrem de galagios (cred ca fabricantul nu s-a gantit ca asti canadieni vor iarna in autobuz si seteaza temp pe 18 grade, afara fiind 40 cu factor umiditate)

Si ma ia cu plans, real si instant, ca realizez ca soferu', elegant si politicos, n-are nici o graba acasa. Si n-avea frate. I-a luat 45 de min sa se cocoatze pe Gardiner Express (15 min e average-ul soferului regulat) si tensiunea mea arteriala era undeva prin cer. Nu de alta, dar trebuia sa recuperez copkilu de la pool, ca avea ora de inot.

Sa mai zic si de cele 3 accidente de pe GE? neah... aproape in coma, cu lacrimi in barba, injurand de la momentul in care am acceptat job in TO, pana la momentul cand m-am nascut, si momentul in care am decis sa iau casa in menonite country...am ajuns acasa cu o ora intarzire....
Asa ca azi am venit mai devreme, sa plec mai devreme, ceea ce nu o sa se intample daca nu termina neorocitul ala de raport... al de ziceam ca il am de predat in jumate de ora...mai bine zis 10 min!

Soferu nostru

2010-07-22T19:52:00.000-07:00

Deci soferu nostru, cel nou, de vreo luna, cam asa, are cateodata chef de poveste. Si cum e trecut de prima tinerete, si sofer de o viata, are ce povesti.
Ne-a povestit cum intr-o vreme a sofat gangsterii din Detroit spre cazino-urile de la Niagara. Si cum ajunsese sa aiba protectie in Detroit, ca doar era "soferu". Cum asta se intampla destul de regulat ajunsese sa le cunoasca povestile de viata: cum ajunsesera in gang, cum facusera puscarie. Spunea de unul ca isi amintea cum cam de la 5 ani facea foamea: nu ca nu manca un burger sau pizza, nu manca cate 10-12 zile. Parintii dadeau toti banii pe droguri si bautura. Cum altii i-au dat de mancare, si au avut grija de el... si asa asa intrat in gang.
Altul, zicea soferul, o namila de om, isi ucisese tatl la 14 ani. De cand se stie, isi amintea cum manca bataie zi de zi, incat isi petrecea weekendurile la spital in mod regulat. Cand a ajuns la 14 ani, la o bataie a ripostat si tatal a murit. A stat in puscarie pana la 18 unde normal ca a aderat la o fratie....
Zicea ca de curand l-a recunoscut pe unul in Toronto. Stand cu o cafea de la Tim's in fata, ala i-a zis ca e in zona sa recruteze...

La polul opus stau povestile cu primul ministru. 3 din autobuzele greyhoundului din toronto is transformate regulat in autobuze de campanie. Totul se transforma! Autobuzul primeste un motor nou, e beefed up, de atinge 300 la ora. Interiorul e facut de nerecunoscut. Spunea ca primea telefon la 2 noaptea ca la ora 6 trebuie sa fie la Edmonton. In fata masinile de politie. 3 autobuze, asa se pleaca in campanie, pentru ca cele 3 autobuze pot bloca la nevoie autostrada.
300 la ora, pentru ca na, primul ministru aterizeaza la Edmonton la 6 AM si vrea sa foloseasca acolo autobuzele...
Cu un plin de benzina, pe motorul normal, spunea ca ajunge in Florida, ori in partea cealalta de Canada. Autobuzul iin care eram noi era mai nout, avea doar 5 milioane de km la bord. Da, am scris bine, 5 milioane. Cele mai batrane au si 20. De milioane. Nici macare nu le tuneaza ca nu au cum. Atat ca transmisiile cedeaza si astea trebuie inlocuite. Autobuzul in care eram schimbase transmisiile de 15 ori...

Tot in aceasta nota, povestea despre cursele cu demnitari. De la aeroport la guvern/parlament/hotel.
Erau instruiti o saptamana despre cum sa se poarte, traseul, ce si cum sa zambeasca, vorbeasca, respire. In ziua Z, mergeau la aeroport, acolo erau preluati de bodygurzii inarmati cu uzi, pistoale si alte alea...Cautau aia peste tot, cu oglinda peste tot. Tot autobuzul, tot soferul. Apoi cand urca demnitarul, al sef peste paza se aseza in prima banca din dreapta soferului si il intreaba daca stie itinerarul. Daca are hartiile date anterior. Acesta zice da, si i le da lu sefu. Care le arunca, si ii zice: iti zic eu pe unde o ei! Si faci dreapta cand ti se ordona, stanga si tot asa. Pana si viteza ti-o zice nenea ala...
Noi eram in extaz cand povestea...la care el isi da seama ce se intampla, si zice: in caz de necaz, ce ataca teroristii primul la autobuz? Soferul!

Apoi ne-a povestit ca era cam la multe de mile in Nord de Toronto. Si in fata avea un truck, care din nefericire a lovit o ursoaica. Mama de 3 ursuleti care plangeau pe marginea drumului. A oprit si el autobuzul si au sunat la politie si la politia animalelor. Una din pasageri s-a dus si a inceput sa mangaie ursoaica cazuta. O intreaba: cucoana, ce faci? Cucoana (din State, Michigan parca) zice: o mangai si ii zic sa se duc in heaven linistita ca puii sunt bine! Cucoana, zice soferul, pleaca de acolo. Daca ursoaica e doar naucita, daca se trezeste si iti frige o laba, aia esti! Daca iti atinge o mana sau un picior, ramai fara. Ghiarele is mai ascutite decat cutitele tale de bucatarie....

Povestea ca era pe sosea cu autobuzul in nord. In fata lui un moose alerga innebunit. Un sofer, redneck cum zicea el, s-a gandit sa faca o cursa, o intrecere cu moose-ul. Asa ca sofa pe langa moose, care innebunit de mustele negre, se intoarce si ii trage o lovitura de ii rastoarna pick-ul truckul. Zice: imagineaza-ti cum suna telefonul la asigurare...alo, mi-am totaled masina ca m-am luat la intrecere cu moosul pe autostrada!

Cel mai mult il durea insa ce i s-a intamplat de 2 ori: copii abandonati in autobuz. Ambele cazuri, tatal si-a luat lumea in cap, mama nauca de durere, bautura, droguri, ori toate la un loc, le cumpara un bilet de autobuz, ii suie in autobuz, soferul semneaza de primirea copilului. Intotdeauna ii aseaza pe banca din dreapta lui, si sta de vorba cu ei...isi da seama repede ca nu e ceva in regula, ca bunica nicidecum nu sta in afara Toronto-ului, ori daca e in afara, e in Nord si nu in sud unde se indreapta el...
Atunci suna la companie, au mesaje codate pentru asa ceva, ca nu cumva copii sa isi dea seama, sa nu ii jigneasca/jeneze. Acestia aranjeaza ca cei mici sa fie cazati f bine, au grija de ei, in timp ce politia investigheaza...
Spunea ca prefera sa aiba de a face cu cei mai duri gangsteri, cu cei mai dificili demnitari, sa bata CAnada de la est la vest intr-o noapte, dar nu sa aiba copii abandonati in autobuz...

prima femeie sofer la greyhound a patit cel mai urat accident cu un deer (cerb). I-a sarit in masina, parbriz, jumate de cerb in masina, jumate in afara, ea accidentata cumplit, 3 luni in spital minimum, coaste rupte, gat rupt...

a povestit o ora si jumate...Doamne ce viata...

Cand te apuca poftele

2010-07-22T08:56:00.000-07:00

Imi lipsesc niste lucruri esentiale din Romania: covrigii, semintele si colaceii calzi de la brutarie...Cum vedeti, is numai de manacare, da ce sa-i faci, restul pot compensa, ii pot aduce pe ai mei aici (dar ei nu imi pot aduce cele dorite din motive de vama)

Miriam mi-a facut o surpriza enorma si mi-a adus initr-o dimineata bagels si paine challah (cred ca asa ii zice) calde, de la o brutarie evreiasca. North York e locuit in majoritate de evrei si ei inca nu s-au dat dupa industrializare, tot mai au bratarii micutze cu bunatati... Am crezu ca am murit si sunt in rai cand am mancat bunatatile aduse de Miriam. Acasa, Andrei a zis ca nu a mancat asa ceva bun de cand se stie! (bai copkile, ai mancat cand erai in Romania, mai tii minte painea fierbinte ce o luam la Jaristea in drum spre mamaita? Nope!)

Luni dimineata am zis ca io nu ma las pana nu gasesc o brutarie prin apropiere, ce, io-s mai fraiera? e downtown Toronto, nu?…Si dau cautare si gasesc la 25 de min de mers una evreiasca care avea niste reviewuri fantastice, ziceai ca ai intrat in raiul brutarilor!

Cu gandul la niste bagels, paine challah si niste blintzer(clatite umplute cu branza, pe care le prajesti inca o data), fac harta si ma decid sa plec inainte de 11, sa ma intorc la webinarul (ratat) de la 1.

Zic eu ca am pus harta in traista, citesc doar prima strada si o iau cu avant: in sus pe University, stanga pe college

Cand ajung pe College, zic sa ma uit pe ce strada fac drapta….pauza, nu aveam harta la mine!

Ma intorc, cu lacrimi de ciuda in ochi!

Ratez primul webinar, iese al doilea, dar de, pe mine ma manca undeva, asa ca imi pun harta in geanta si plec. Era 2 si…

O iau cu avant pe college, trebuia sa fac dreapta pe Robert si apoi stanga pe Hardford. Cel mai lung era pe college un km. Pe Robert doar 60 de metri si imediat era brutaria vestita.

Si merg, merg, trec de Spadine si ajung finaly pe Robert, sim erg, merg, merg, nu se vedea a naibii nici o strada de facut stanga! Ce 60 de metri, cred ca am mers mai mult de un km..

Foamea in mine urla cu dispret, ca avusesem o ciorba chioara de legume, spala matze! Imi scot parleala in raiul brutarilor (na ca evreii nu cred in rai), asa gandeam!
Si se termina strada asta, si dau in Hardfort (ori cum io zice) si dau si de brutarie: mai, mai, ce dezamagire! Crunta dezamagire! N-am trait in viata mea asa dezumflare! Da, brutaria evreiasca, daca e sa ma iau dupa ovreiul batran ce statea la casa si nu lasa pe nimeni sa se atinga de bani, nici pe cele 2 vanzatoare suspect de neovreice (radacini asiatice clare, si nu de cateva generatii ci chiar de prima).
am luat o paine impletita, 4 dolari si o cifla cu mac, 1 dolar. Nu comentez preturile, am cautat, am gasit...Dar nimc altceva: nu tu blintzere, nu tu nothingsuri, nu tu celebrele prajituri evreiesti, nu tu sandvisuri cu branza si lox...
Lacrimile din ochi nu mi se usuca...ce ciuda mi-a fost pe mine!

In drum spre birou zic sa scurtez drumul. Mancam cea chifla si imi imaginam...nu stiu ce, dar realitatea m-a izbit frontal cand m-am nimerit pe Spadina in fatza unui azil (mission). Ce tristete, ce suflete ratacite, ce priviri la chifla mea goala...Acum imi parea deosebit de gustoasa amarata aia de chifla...

Am ajuns inapoi pe la 3 si jumate...sa te mai increzi in google map!

Credeti ca m-am potolit?

Fara ca nimeni sa stie

2010-07-17T19:15:00.000-07:00

Si daca tot se discuta atat despre depresie, am sa fiu in trend si am sa povestesc despre episodul meu. O sa imi fie tare greu, dar am sa o fac. Nu cred ca intr-o singura postare...
Mi s-a intamplat dupa ce mi-am dat gradul I. Dupa marele, enormul efort facut la sustinerea gradului I.
A inceput cu o durere de cap. Apoi durere in tot corpul, ma dureau toate cand ma trezeam dimineata, nu aveam nici un pic de energie sa ma ridic din pat. Cat a mai fost scoala, ma taram din pat, ca sa ajung la scoala, unde ma luam cu activitatea la clasa si uitam de durere. Apoi acasa, unde dupa terminam ce era de facut prin casa, durerile se inteteau.
Nu aveam energie absolut deloc

L-am intrebat ieri pe Victor daca isi mai aminteste de episodul meu de depresie. A ramas masca. Cand? In 2000. Tu vorbesti serios?

Fara titlu, fara vorbe

2010-07-17T06:10:00.000-07:00

A murit Madalina Manole. A ales sa moara. Nu am fost ceea ce se cheama un fan, dar mi-a placut muzica ei si vocea ei raspy pe alocuri.
Nu am inteles-o ca femeie, dar nu asta era important, importanta era muzica ei, vocea ei, pentru mine. Nu persoana. Muzica, vocea.

Nu vreau ca postarea asta sa fie un anunt la decese, ori un eseu despre Madalina.
ci e despre felul cum ne tratam noi mortii, noi, ma refer la romani.
Lucram in teaching room, incercand sa dau de capat celor fancy smartboards. Eram cu Sue, si ii aratam cum se acceseaza internetul, gaseste retea si alte celea, de pe smartboard. Si intr-un moment cand Sue se "juca" pe unul din smartboards, am intrat de pe alt smartboard pe un ziar romanesc. Trona poza de la inmormantarea cantaretei. Cosciugul ei deschis/inchis (nu-mi mai amintesc acum) in mijlocul unei multimi.
Sue a venit langa mine, atrasa de poza. A fost socata de felul in care tratam moartea. De cum ne expunem mortii ca pe trofee sau exponate de muzeu.
A vrut sa vada mai mult. (Sue e o doamna peste 50 de ani, cu o viata demna de un roman, discreta, finutza, care nu ar citi un tabloid nici daca l-ar gasi in baie intr-un moment de constipatie de 3 zile) Cu jena i-am aratat. A fost uimita cat de bine arata Madalina pentru cei 43 de ani. A fost impresionata. Dar a socat-o teribil, nu multimea, ca e normal, ci felul in care a fost organizata inmormantarea. Cum jandarmii/politistii romani oferea protectie cui? familiei ori multimii curioase? Ca niste bounceri intr-un bar ramolit, plini de betivi si fete producatoare...
Si atunci am realizat cat de sadici suntem noi romanii.
Da, si aici cand moare o vedeta se aduna multimi. Dar nimeni nu expune cosciugul in piata mare ca sa fie vazut, comentat, barfit, improscat cu noroi mortul.
Uite o gluma macabra: cate camere de filmat incap langa un cosciug?
raspuns: sotia/sotul/parintii/copii mortului langa cosciug ori nu?

Da, da, cati cameramani au dat tarcoale, au cautat sa prinda sfasierea de pe chipul mamei, disperarea sotului...
revin

Idei?

2010-07-15T10:52:00.000-07:00

De curand am intrat in clubul ochelaristilor. Doctorelu meu de ochi a zis ca e timpul sa port ochelari pentru vederea de aproape. Ma consola ca e ceva normal peste 40 de ani!
Si ca trebuie sa fac fizioterapie pentru muschii ochilor:
sa dau ochii peste cap mai des (Victor: oh, doctore, mai des decat o face nu e posibil ca nu ar vedea pe unde calca!)
sa ma uit crucis (Andrei: se uita crucis la notele mele indiferent cat de mari sau mici sunt)
etc

Deci is gata ochelarii, si trebuie sa ii port cand lucrez pe comp si cand citesc. Ok, ok, uit mai mereu sa ii pun ( ca si acum, pauza sa imi pun ochelarii), iar cand ma uit peste comp la vreun coleg (Glen s-a sesizat) cica fac mutre! Frate, da io nu te vad, asta e durerea masiva, nu te vad!
Acu am o problema si am nevoie de sfatul celor ce poarta ochelari de mai multa vreme: cum beti cafeaua (ceaiul in cazul meu) fara sa vi se abureasca ochelarii?

Stiam eu de ce plang...

2010-07-09T07:15:00.000-07:00

Am citit-o pe forum, postata de Wonderful. Si mi-a placut. Si m-am gandit ca o sa va placa si voua:

EVOLUTIA OMENIRII

1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange. Barbatul descopera pestera.

2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.

3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.

4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.

6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.

7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra.

8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.

9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange... Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.

11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.

12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand...

Peste ani...

Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata.

Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru.

Femeia ar avea asaaaaa ... , un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si...

Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala

1: Cand femeile plang, omenirea evolueaza.

2: Fara femei am fi trait si acum in copac.

PS PLOUA!!!yupiiii

Anti Green

2010-06-12T08:23:00.000-07:00

Nu ma intelegeti gresit, imi place natura, imi place in natura, imi place la tara, imi plac toate vietuitoarele aciuiate pe langa ferma omului. Am avut pisic, Tanu, ramas in tara, e cel din profil, am avut la viata mea iepuri, hamsteri. As creste si pui daca nu ar fi impotriva legii aici.
Am gradina semisalbateca, adica tundem iarba, dar lasam florile sa isi faca de cap, sa creasca nebune, de capul lor, patrunjelul incepe sa devina o pacoste....
Am evitat curcanu in dimineata cu pricina, ma bucur enorm cand vad caprioarele pe marginea drumului (nu-s chiar pe margine, is in padurile, campurile ce marginesc autostrada), is frumoase rau de tot. Nu-s amarate si jerpelite ca alea de la Garboavele, ci is ca Bambi de frumoase.
Dar de la un timp incep sa nutresc ganduri ani green. Nu stiu cand a inceput, nu stiu...poate cand Victor a pus samanta de iarba in spate si tot neamul pasaresc a folosit gradina noastra ca bufet eat as much as you can. Printre toate pasarelele dragutzelele care s-au aciuiat in paduricea din spate e si un distins EL, trebuie sa fie un EL ca altfel nu pot sa imi explic ce e cu atata scandal in fiecare noapte!
Deci nu triluieste si el ca orice pasare care are ceva de ciripit. Nu, el trebuie sa faca un scandal in toata regula, la ore la care alte vietuitoare, printre care si eu, 3 AM, dorm neintoarse.
El trebuie sa zica, sa le zica, sa se certe, sa ciripeasca aton si afon pana iti vine sa sacrifici un papuc in capul lui!
Nu stiu, vine beat noaptea de la carciuma si se cearta cu nevasta? Neah, ca e numai ciocul lui, ea nu se aude, ori o implora sa il lase in cuib, nu stiu! Stiu doar ca ma face de cap, ma aduce la punctul in care ma duc si imi iau puscoci, platesc fee la asociatia vanatorilor de pasaroi enervanti, si il kilaresc! Total!
Am zis!

According to...

2010-06-03T19:02:00.000-07:00

According to Jim e un sit com pe care in lipsa de altceva, il urmaresc seara. Si Andrei mai casca gura cateodata...Si intr-un episod, Jim decide sa nu cumpere curcanu pentru Thankgiving ci sa il vaneze...Ei si ajunge el vanat, cand curcanul apasa pe tragaci si ii infinge o sageata in fund. Apoi dintr-un noroc chior, curcanu ii sare in fata truckului si cade victima vanatorilor de ocazie. Am cautat pe youtube linkul, nu l-am gasit inca, am sa mai caut!

gata, l-am gasit:
http://www.youtube.com/watch?v=KBKHWu1GvaU&feature=PlayList&p=073FBE12EDAEEE72&playnext_from=PL&playnext=1&index=19

Dimineata, in drum spre statia de autobuz, am de ales: o iau pe iesirea pe expres prin oras,3 semafoare, mai si cand le prinzi rosu simultan ala esti, ori ies pe express iesind prima data din oras pe Ottawa/Trusler road. Nu tu semafoare, dar e un pic de ocol. De cele mai multe ori o iau pe acilea, ca din deal se vad toate fermele, privelistea iti taie respiratia...
Azi dimineata, urcam dealul, dau de masina de politie care mai sta acolo la panda, stiind ca mai toata lumea calca acceleratia...Apoi in varf de deal apare el, furios...Curcanu! Am incercat sa il evit, am reusit la mustata, cred ca mai am ceva pene pe grataru masinii... A traversat strada furios, clonkanind, eu am dansat pe sosea ca sa evit dihania...
Am ras cu hohote, in minte cu Jim Belushi si curcanu lui!
Frate, da mare si furios era!

Raport

2010-06-02T08:42:00.000-07:00

uitai sa zic, cifra lunii May a fost 140.
Nu scad sub 140 nici forma!

Masuri extreme: am inceput sa iau fibre, (benefiber) in speranta ca ii va da un boust metabolismului!
Da, da, imi face o pofta de mancare de zici ca incepe postul de 100 de ani!

idei?

Implozie/explozie

2010-06-02T07:24:00.000-07:00

E abia 10 si 13 minute si eu sunt pe cale sa rabufnesc!
de cand am deschis ochii am stiut ca e o idee proasta sa ma dau jos din pat! Trebuia sa call in sick si sa dorm bine mersi pana mi se facea foame! Dar constiinta nu si nu...
Deci plecai de acasa, mare greseala!
In autobuz, 2 (el si ea) decid sa isi rezolve problemele nerezolvate 30 de ani la 6 si dimineata. Si dai vorba si dai contrazis si tot asa...Cand am ajuns in Toronto, ritualul meu cu soferul cere ca eu sa zic good morning, iar el sa ma intrebe cum a fost nap-ul meu! Cu cei doi in dreapta mea, nu m-am abtinut si am zis, not to great! people start to talk to early! Au inghitit in sec, cu coada ochilor am vazut fetelor lor, dar nu-mi pasa! Mama gaia cu ei!
Ajung la birou, azi e zi plina, Sim Lab are mock coduri toata ziua, asta insemnand studenti ori fellow-si hoinarind peste tot, fara bun simt sa salute si sa intrebe unde ar fi trebuit sa fie! Pot sa jur ca generatia asta tanara e surda! Mai, vorbesc atat de tare, rad atat de colorat incat te gandesti: ce ati baut in dimineata asta?

Eh, nu e sfarsitul: Vera are workshop in Teaching room (camera asta e my baby) si apare tarziu, tocmai atunci lcd screenurile gigantice decid sa clipuiasca, sa nu stea intr-un loc imaginea, noroc ca Sam apare salvator, chit ca fara armura stralucitoare!
Poi, nu e gata, ca Vera nu are scaune suficiente, si decide ea de la sine putere sa isi caute, fara sa intrebe, intrand peste sedinte...sefi, vp, directori, cercetatori! Mi-a fost adusa cu priviri reprobabile de vp...sa o mananc cu fulgi! Gasit scaune, Vera isi pregateste prezentarile si incepe cascada de ras...Cati sunt frate in camera aia? 4! doar 4!
Asa ca ma duc si le inchid usa! in nas!

Sa zic ca nu am apucat nici sa imi citesc email-urile? N-am facut nimica nimicutza de dimineata?
Sa mai zic ca bausi cafea?

Pana diseara e zi lunga, iar eu...sunt pe cale sa fac implozie/explozie!

PS: pentru floridecamp: nope, indianu nu a zis nika!

Sluga la indian

2010-05-16T18:58:00.000-07:00

Vecinul din stanga e roman. Tanara familie fara copii. Gospodari. O placere sa ii ai ca vecini.
Vecinul din dreapta e indian. Nu e casa lui, compania o inchiriaza pentru el. Nu-i pasa. Flyere lui sunt peste tot in porchul meu, in gradina din fata. Papadiile i-au invadat iarba.
El e arogant, mult mai in varsta de cat ea. Ea e frumoasa, discreta si 2 pasi mai in spate. Baiatul e istetel, mi-e drag.
Azi m-am infuriat si am curatat toate papadiile. Din partea lui de gradina.
De ce am facut-o? Pentru ca papadiile se scuturau, luate de vant invadau si bucatica mea de pamant. Eu am leac insa. Planuiesc sa scot iarba si sa pun arbusti, cu pat de mulch si nu iarba. Ha!

Cafea de 5 dolari

2010-05-16T18:46:00.000-07:00

Cand am ajuns in Canada, am fost super incaintata de Tim Horton's. Cafea buna, gogosi dementiale.
Totul s-a sfarsit dupa 3 luni cand doctorul a zis No Coffee.
Asa ca am trecut pe ceai verde si cateodata gogosile demntiale.
Vremea a trecut, gogosile alea si alte bunatati s-au depus prin locuri devenite rotunjoare.
Asa ca am renuntat la gogosi si la timbits. A ramas doar ceaiul verde, steeped.

Cand lucram la U of W, auzeam pe fetele de la conta research cum comentau cafeaua de 5 dolari trecuta in cheltuieli. Cum era taiata cheltuiala respectiva fiind considerata exagerata.

Ok, so am primit cadou 2 carduri de 10 dolari la Starbucks. Am zis hai sa incerc ceaiul lor. Verde. Ok, iti trebuie un dictionar pentru ca marimile sunt in italiana: grande, venti si tot asa...La un ceai venti iti pun 2 pliculete de ceai. Nu m-au dat pe spate. Costa aproape 3 dolari. Eh, am gift card.
Ceai verde intr-o zi, scone cu nu stiu ce fructe uscate in alta zi, o, hai sa incercam frapucino, asta sambata trecuta cand am fost dupa cadou lui David la Chapters.
Si ajung sa imi iau o cafea intr-o zi, ca pur si simplu eram terminata de oboseala. Si zic sa imi iau Mocha, ori cum ii zice, adica jumate cafea, jumate ciocolata calda. 4 dolari. Si asta doar ca era mai mica decat grande, ca la grande si venti deja saream de 4 dolari mult de tot.
Asa s-a incheiat aventura mea la Starbucks, nici nu am avut timp sa invat ce inseamna machiatto si ...
Sincer, doar cu un alt gift card ma prind astia pe la ei, haha!

Ponderabila si 10 lucruri care imi plac

2010-05-06T11:41:00.000-07:00

Am primit un premiu de la ponderabila. Multumesc mult!
Si am inteles ca trebuie sa il dau mai departe, am sa incerc sa fiu vrednica de asta, si sa scriu 10 lucruri care imi plac. Asa ca intr-o ordine aleatorie, fara a avea habar daca am 10 lucruri care imi plac, incep:

1. imi place ca am un frate. Chiar daca e departe, chiar daca vorbim din an in Pasti, e fratele meu. Aici le zic ca il cheama Nick, ori Nikolas.

2. imi place sa mananc mancaruri savuroase, ca sunt picante, ca sunt spicy, imi place sa mananc si sa gatesc.
Am descoperit niste bloguri de gateala absolut bestiale si mi-e greu sa nu le vizitez zilnic

3. imi place gradina mea. Si patrunjelu cret din gradina, si leusteanu. Anu asta renunt la rasaduri de rosii, si am pus salata si ridichi, hihihi, si in spate, sa il intepe in kr pe pakistanez, cand se mai iteste de dupa copaci, am pus urzica!

4. imi place sa sofez!

5. imi place sa ma duc la catedrala/biserica catolica din chinatown si sa ascult organistul repetand pentru slujba. Ma simt ca o furnica neputincioasa.

6. Imi place sa urmaresc filme scary cu Andrei, care abia respira si ma intreaba pe mine daca mi-i frica. Si ma uit la el, si as vrea sa zic ca nu, dar zic: oh, mi-e asa de frica, dar te am pe tine langa mine, si n-am nici o frica! Zambeste larg si apuca si el sa respire pana la noul moment cu fantome ori suspans!

7. imi place sa merg la piata de flori, ori la nurseries. Atatea flori, atatea frumuseti! Cand o sa ma fac mare am sa imi fac o gradina de vis. Ori cand am sa castig la Loto. Pana atunci, ma duc ca la un muzeu fara plata :)

boy, 10 lucruri care imi plac...multe!

8. imi plac copii

9. imi place sa zac in fata televizorului si sa urmaresc seriale ba cu avocati, ba cu spitale, ba cu criminalisti. Chiar si reality showuri cu grasi care slabesc imi place sa urmaresc.

10. Cateodata imi place viata mea. Cateodata. Nu si saptamana asta!

Dau leapsa mai departe. voua ce va place?

PS: pun pariu pe toti banii pe care nu ii am, ca maine as scrie altceva. Eh...

Are nevoie de ajutor!

2010-04-27T06:04:00.000-07:00

Ultima ora, Filip are adresa de paypal!
danniellm@gmail.com

Multumesc tuturor celor care s-au aratat disponibili sa ajute micul sufletel! Scara la cer faceti!

Va postez povestea micului Filip! Prin fratele meu am ajuns sa ii cunosc parintii si dintr-un copil cu nevoie disperata de ajutor, cum sunt mii de copii in Romania, Filip a devenit copilul pe care il stiu personal ca are nevoie de ajutor!
Dar povestea lui Filip rezoneaza in sufletul meu profund pentru ca si Andrei s-a nascut la 7 luni, 1400 de grame, a stat in incubator luni, doar printr-un miracol ochii nu i-au afectati profund de tubul de oxigen. Asa ca atunci cand Nicu mi-a zis de Filip si lupta lui pentru lumina, sufletul meu a fost strapuns de durerea veche a luptei cu kg, cu fizioterapia, cu gimnastica pentru ochi, cu...
Gata, va las sa cititi povestea lui Filip si va rog ajutati-ma sa facem astfel incat sa aiba un final fericit!

http://razvanfilip.blogspot.com/

VA PREZINT POVESTEA MEA

Buna ziua,

Ma numesc Filip Razvan si m-am nascut odata cu primul fulg de nea, pe 15 decembrie 2009. Am fost atat de nerabdator sa-mi vad parintii si fratiorul incat am venit pe lume prea devreme. Nu m-am gandit ca “mai devreme”, adica la doar 29 saptamani, poate sa nu fie cel mai bine pentru mine.

Cand m-am nascut aveam doar 1 kg si o vointa de fier sa traiesc. Pentru ca medicii nu mi-au dat de la inceput sanse sa supravietuiesc eu m-am incapatanat sa demonstrez ca atunci cand fratiorul meu s-a rugat la Doamne Doamne sa-i dea un fratior cu care sa se joace, nu a facut-o in zadar. Am stat 2 saptamani departe de mama mea intr-o cutiuta pe care medicii o numeau incubator si care ar fi trebuit sa -mi creeze un mediu asemanator cu cel din burtica mamei. Cu toate astea acel mediu cu prea mult oxigen mi-a facut rau la ochisori.

La 1 luna de viata aveam doar 1660 g dar mami a vrut sa ma ia acasa pentru ca si-a dat seama ca nu-mi place acolo in spital si, cum eu eram deja destul de puternic sa respir si sa mananc singur, medicii ne-au dat voie sa plecam.

Acasa ma astepta cu multa bucurie si emotie tati si fratiorul meu Alex dar… nu am stat prea mult acasa pentru ca parintii mei m-au dus la un control la ochisori si asa au aflat ca ochisorii mei sunt bolnaviori. Din cauza oxigenului pe care l-am primit cand m-am nascut sau cine stie, poate pentru ca am fost asa grabit, sufar de Retinopatie de Prematuritate (ROP), ceea ce inseamna ca retina din ochisorii mei s-a desprins adica eu nu voi putea sa vad niciodata?!?

Va dati seama ce mahniti si tristi au fost parintii mei insa cel mai suparat a fost fratele meu care, desi nu a inteles prea bine despre ce e vorba, pentru ca are doar 5 ani, s-a oferit sa-mi dea macar un ochisor de-al lui de ajutor pentru ca nu vrea sa fiu bolnavior deloc.

Eu nu m-am lasat mai prejos si m-am hotarat ca trebuie sa-i ajut pe parinti in lupta lor asa ca am fost puternic si am rezistat la 2 operatii laser si o operatie de vitrectomie pentru care a trebuit sa merg tocmai in Ungaria si care ar fi putut salva ochisorii mei . Din pacate nu a fost asa pentru ca ROP a avut o forma agresiva in cazul meu si a dus la desprinderea retinei in ambii ochisori.
Mami si tati nu se dau batuti si nu vor sa accepte faptul ca eu nu le voi putea vedea niciodata chipul lor, al fratiorului meu si al celor care ma iubesc, ca nu voi putea alerga sau ca nu voi putea face intrecere cu bicicletele cu Alex, asa cum el si-a dorit.

Asa ca s-au pus pe cautat peste tot un tratament pentru ochisorii mei.

Si pentru ca nu si-au pierdut increderea si nici speranta ca eu voi putea macar sa zaresc lumina zilei si, in viitor, cu multe exercitii pentru stimularea vederii voi putea sa vad si alte minuni ale lumii din jurul meu, o raza de lumina a venit tocmai din America unde, la o clinica din Detroit un domn doctor imi poate reatasa retina printr-un procedeu tare complicat in care foloseste enzime din sangele meu sau al mamei.

E o sansa pentru mine si sunt hotarat sa lupt pentru ea insa nu pot singur deoarece pentru aceasta operatie am nevoie de 30 000 $.

Mami, tati si cei care ma cunosc si ma iubesc lupta sa stranga acesti bani insa eu stiu ca sunt prea multi iar timpul e foarte scurt.

Ca sa va explic pentru ce imi sunt necesari asa de multi bani am sa va transcriu mai jos raspunsul primit din America:

ASSOCIATED RETINAL CONSULTANTS, PC

SURGICAL FEE SCHEDULE

PRELIMINARY TREATMENT COST FOR DRS. TRESE, CAPONE, & DRENSER:

The following is an estimate of the main expenses that you will incur during your medical evaluation and potential surgery. Please note that all amounts are subject to change and that the funds are payable in U.S. currency only.

Physician Expenses

(PAYABLE BEFORE ADMIT):

INITIAL OFFICE VISIT $350.00

CHARGE, PER SURGERY $5,400.00 (Per Eye)

ANESTHESIA, PER SURGERY $900.00 (Per Eye)

TECH. SURGICAL ASSISTANT $1,100.00 (Per Eye)

NOTE: These expenses are for one eye. If both eyes have surgery, then these same charges would be billed for the second eye.

Additional Hospital Expenses

(PAYABLE BEFORE ADMIT):

EACH ADMISSION $8,900.00

TOTAL APPROXIMATE MEDICAL EXPENSES FOR SURGERY ON ONE EYE

$15,520.00

(Includes physician expenses & approx. hospital charges)

Adica toate astea s-ar traduce cam asa:

Consultatie initiala doctor : $350.00

Operatie: $5,400.00 (pentru un ochi)

Anestezie: $900.00 (pt un ochi)

Asistent operatie: $1,100.00(pt un ochi)

Cheltuieli de spitalizare: $8,900.00

Cheltuieli transport: $3000

Cheltuieli locale: $ 3000 ( pentru ca nu voi putea sa plec din SUA decat dupa trei saptamani de la operatie calatoria cu avionul fiindu-mi interzisa din cauza altitudinii)

Tot ce va rog este sa ma ajutati sa o pot vedea pe cea care mi-a dat viata si care sufera foarte tare, sa o pot privi in ochi, sa-i sterg lacrimile si sa-i spun c-o iubesc.

Fara ajutorul vostru, al celor care puteti, nu voi ajunge niciodata sa-mi vad visul cu ochii.

Vreau sa ma joc cu fratele meu, sa ne intrecem cu bicicletele, sa jucam fotbal , sa ne uitam impreuna la desene animate sau sa coloram.

Cei care aveti un suflet mare si doriti sa fiti alaturi de mine in aceasta incercare o puteti face in conturile pe care parintii le-au deschis pentru mine.

Va multumesc tuturor celor care ma vor ajuta financiar dar si celor care ma vor ajuta doar cu un gand bun.

Cont: RO15RNCB0748032381840001 RON

Numele bancii: Banca Comerciala Romana (BCR), Sucursala Galati

Adresa bancii: Strada Brailei, Nr. 35, Galati, Judetul Galati

Titular cont: Cioc Ancuta Laura

CNP-ul titularului: 2770706170433

Adresa titularului: Str.Textilistilor,nr 2, bl. B1, ap 95, Galati, Romania

Cont: RO26RZBR0000060012514380 EUR

BIC /SWIFT: RZBRROBU

Numele bancii: Raiffeisen Bank, Agentia Galati

Adresa bancii: Strada Brailei, Nr. 31, Galati, Judetul Galati

Titular cont: Cioc Mihaita

CNP-ul titularului: 1770608170388

Adresa titularului: Str.Textilistilor,nr 2, bl. B1, ap 95, Galati, Romania

Cont: RO58RZBR0000060012514386 USD

BIC /SWIFT: RZBRROBU

Numele bancii: Raiffeisen Bank, Agentia Galati

Adresa bancii: Strada Brailei, Nr. 31, Galati, Judetul Galati

Titular cont: Cioc Mihaita

CNP-ul titularului: 1770608170388

Adresa titularului: Str.Textilistilor,nr 2, bl. B1, ap 95, Galati, Romania

Ne puteti contacta la tel 0742.257251 si 0742.211051

A mai imbatranit unul...

2010-04-20T10:36:00.000-07:00

A fost ziua lui Glen. In weekend! cum traditia cere ca sarbatoritul sa fie scos la lunch, am inghitit in sec si am invitat omul, cu un zambet larg si cu inima purece.

No, nu ma intelegeti gresit, imi place Glen, e rafinat, e o femeie cocheta in ambalaj masculin, e sofisticat si peste masura de complicat.

Un lunch cu el e o delectare!

Numai ca Glen e high maintenance! rau de tot! Samponul lui costa cat tot Pantenul ori Loreal'ul meu pe jumate de an! Nu mai discutam de celelalte cosmeticale, si nici sa nu intram in domeniul expensiv al hainelor!

Glen dineaza la restaurante fine, si doar se prosteste la lunch cu noi la Hero burger! De ziua mea m-a scos la Swiss Chalet. Nu e chiar fine lunching dar nu e nici Terrace Cafe :) Regula e ca sarbatoritul sa aleaga restaurantul, dar am preferat sa il las pe el sa aleaga, ca poate mergem intr-un loc mai fancy, ori delicios, ori... SC nu e rau de loc, cea mai buna friptura de pui, supa excelenta, ca sa nu discutam de cartofii prajiti care sunt yummyyy

Deci ne invitam reciproc pe Outlook la lunch, azi la 12. Initial a vrut pe undeva prin Eaton Mall, apoi s-a razgandit. Si a zis ca a descoperit un Salad Bar excelent, up scale, aproape, vegetarian. Mergem?

Mergem!

Soare, frumos afara, o placere sa te plimbi prin centrul Toronto-ului. Scurta plimbare ca in 7 min am ajuns!

Ce sa zic: frumos, frumos rau de tot! 3-4 baruri de salata, cu chestii super healthy, aratau delicios, o nebunie! Ne-am umplut farfuriile, ne-am asezat la rand sa plateasca subsemnata: 40 de dolari cu tot cu bacsis! Sa lesin, sa ma albesc! Pai la banii astia cumparam un porc intreg, nu mancam verdeturi pretentioase! (nu ma intelegeti gresit, si la SC cam tot atat de ajunge un lunch de 2, dar frate, ai o jumate de pui de persoana!)

De la prima bucatica bagata in gura, pana la ultimul lins de farfurie: EXCELENT! Delicios! merita fiecare banut! Nu ma intrebati ce am mancat, ca am decis sa ma iau dupa cum arata, nu dupa ce scrie pe eticheta, dar delicios!

Daca as mai merge odata? ma insel!

Istoria se repeta

2010-04-19T10:18:00.000-07:00

Cred ca aveam vreo 12 ani cand am facut rost de 10 lei. Cred ca i-am economisit, nu mi-am luat pachet, n-am luat bilet in autobuz, si am facut 10 lei.
Ma ardeau in buzunar rau de tot, si cum din clasa I nu mai mancasem inghetata, am decis dupa scurte deliberari sa ma infrupt din fructul interzis. 4! 4 inghetate, wafe, cu ciocolata, cu vanilie.

dupa ani am aflat ca asta se incadreaza si la binge eating....dar atunci am decis ca imi scot parleala!
Le-am mancat in drum spre casa, intr-o graba mare, sa nu se topeasca, nu era f cald afara, dar totusi, si sa nu ma prinda mama. Inghetata imi era total interzisa deoarece eram eleva la liceu de muzica (duh!)

2010:
Joi, Andrei vine acasa tusind, cu nasul curgand, si cu un inceput de febra. Normal ca incep intrebarile de rigoare:
ai iesit afara transpirat (nu mami, in pauza stau in biblioteca, imi fac teme ori citesc)
ai pupat o fata racita si ai luat raceala (muuuum! stop it!)
ai mancat inghetata (whoops, da!)
Si asa am aflat ca mancase inghetata in fiecare pauza, ca era gratis. Cei de a 11 aveau un proiect de marketing, si ademeneau cobaii cu inghetata.
binge eating inghetata, nu s-a putut opri!
era gratis, era buna!

de mult:
de prisos sa spun ca a doua zi gatul meu era rosu, inflamat, ca abia puteam respira, amigdalele erau cat nuca, si tuseam, si stiti voi restul...
M-a pus mama pe siroape, m-a dus la doctor, tratament injectabil, du-te la vecina asistenta (mama ce baiat frumos avea, de drag si cu cantec ma duceam la intepat). Doctorita m-a luat la intrebari si cu toate ca am negat vehement, concluzia a fost ca am mancat inghetata!
Aaaa, am mai luat si o mama de bataie de la mama si de la tata, ca am fost nevoita sa chiulesc de la Teorie si solfegii, si de la Cor...

2010:
Andrei a mers azi la doctor, trecut pe antibiotic, chiuleste si maine de la scoala, si va trebui sa citeasca la greu...
Era cam necajit: daca nici cand e gratis nu poti manca cat vrei...ce vremuri am ajuns sa traim...

Ghitza contra

2010-04-19T07:51:00.000-07:00

Frunzarind ziarele romanesti (obicei prost, dar de, invatul nu prea are dezvat in ceea ce ma priveste), gasesc o stire despre o romanca plecata in lumea larga si care isi uraste tara de adoptie. Mai mult, are blog.
Asa ca nu am ce face, si intru sa citesc, sa inteleg ce i s-a intamplat.
Plecase dupa o mare dragoste, cu care de altfel s-a si casatorit, si care se pare e un tip cu o meserie respectata in comunitate, deci nu a avut surprize neplacuta cand a ajuns in familia/tara de adoptie.
Si-a intrerupt studiile, dar a fost capabila sa se inscrie la o scoala de prestigiu (nu retin daca a prins bursa, ori sotul plateste studiile).
Si munceste la un fast food.
Uraste tot ce i se intampla si m-as mira sa nu pice in vreo depresie adanca cat de curand.
Pacat!

Nu ma pot relationa la asemenea experienta, eu/noi am plecat in lumea larga din cu totul alte motive, fara nici o plasa de siguranta. Am ales sa ne adaptam sistemului, sa nu luptam impotriva lui, pentru ca sa fim seriosi, nu am avea nici o sansa de succes sa schimbam ceva, si am trai intr-o nefericire impusa doar de dragul de a fi Ghitza contra!

Nu e prima pe care o aud ca si-a urmat iubirea si ca e nefericita. Si la cele pe care le cunosc, aceasta nefericire le afecteaza si casnicia. Ma gandesc cum se simte sotul ei (nu roman) cand o aude/vede vorbind ata de inversunat fata de tara lui? Oare ii da dreptate? nu cred!
Incearca sa o impace? Pana cand?

Nefericirea ei e strigatoare si din cauza experientelor traite la locul de munca. O inteleg intr-un fel, dar nu pot sa nu ma intreb: de ce nu le priveste cu umor? De ce le ia in tragic?
Cunosc persoane care o data ajunse aici au ales sa munceasca la Tim Horton tocmai ca sa isi puna la punct limbajul, conversatia, si sa dobandeasca experienta de munca in customer relations. Dar nici una nu a considerat experienta ca fiind injositoare ci ff folositoare.

Senzatia mea, dupa rasfoirea blogului, e ca alege sa fie nefericita. De ce? De ce aleg unii oameni sa fie nefericiti in mod constient?
Pacat....

(144 )

Hristos a inviat!

2010-04-05T09:24:00.001-07:00

Adevarat a inviat!

Nu vreau sa va povestesc cum am petrecut Pastele (vineri am facut cozonac si pui umplut/rulada, Julia Child scrie pe mine!, sambata am fost la cumetri, duminica la masa la fratele lui victor, s-a dus dracului dieta mea!)!
Nu vrea sa povestesc despre dimineata mea plina de ghinioane! (am ajuns la timp la autobuz, cautat pass-ul, nicaieri, ma asez la rand sa imi iau belet, mama ei de ametita ce sunt!, si idiotul de sofer pleaca fara sa ma astepte si pe mine, iau urmatorul autobuz, la volan Doug cel lenes, gata zic, am intarziat, dar de unde, traficul lejer, am ajuns f bine)
Vreau sa va povestesc despre pauza mea de pranz, neterminata inca, dar deja merita scris:
de cand Andrei are braces in gura nu mai poate manca mere. Si cum digestia lui e varza, trebuie sa manance ceva fructe (in afara de legumele cu multa fibra din pranzul zilnic) ca sa nu se constipe. Nu am ajuns sa cumparam fructe pe we, asa ca zic ma duc la pranz la Lucky Moose, si iau ceva struguri pentru copil. Mai mult, vroia si plata pentru niste teste bunicele, asa ca zic: impusc 2 iepuri dintr-o lovitura! so, imi iau struguri verzi, ca aia ii plac copilului, plus ca aveau un pret incredibil care imi placea mie, imi iau kiwi, si aveau si pere galbene zemoase, 7 la un dolar. Imi iau si wrap pentru nu stiu ce, le fac umplute cu diverse.
Daca tot is aici, hai sa vad ce mai au la peste: mare greseala, mare! Tare mare greseala!
Dau ocol, ma duc sa ma uit pe taraba, hm, nimic nu imi facea cu ochiul, dar de, multa varietate de peste, si mult peste in bazine. Si aud orac! Sar in sus, sa scap pungile cu struguri, si ma uit in jur. chinezul stirb care e sef peste taraba cu peste isi arata fasolele la mine si ma arata cu destul si zicea ceva chinuit acolo in limba lui!
Ma uit in jus si vad prima data eticheta: frogs, 11.99/lb.
Mai, nu se poate, acu eu stiu ca astia au toate ciudateniile pamantului, de la oua de rata in diverse stagiii de fecundare si putrezire pana la ochi de bivol si mai stiu eu ce nebunie pe care eu nu o inteleg, dar broaste? No way!
ba yes way, erau vii si topaiau in lada aia. Mari, urate, buboase, bulbucate, verzi inchis, cracanate si burtoase. Broaste!

am platit intr-o viteza si am iesit. tot drumul pana la birou n-am facut decat sa imi imaginez ce ai putea face cu asemenea dihanie: ok, ok, o cumperi. Cum o reduci la tacere? Ca pe pui? ca pe lobsteri? cum?
se gatesc numai picioarele, cum le beleste de piele? (sunteti cu stomacul intors pe dos? face bine la dieta, zau asa!)

asa imi trebuie, zau asa!

ps: de pe frontul cu dieta, nimic nou, tot 146, ba ma astept maine sa o ia razna cantarul, tinand cont cu cat m-am ghiftuit zilele astea! Dar m-am simtit bine, cand toate prietenele scheletice ale cumnatei au remarcat ca arat slaba! adica bine, scuze!

Parinti aiuriti!

2010-04-01T08:43:00.000-07:00

off topic: 146!!!

Cu mana pe inima si regretul tot pe acolo, zic ca suntem 2 parinti aiuriti!
Andrei se duce la liceu cu autobuzul. Are nevoie de abonament, care trebuie reinnoit lunar. Nu e luna din septembrie in care sa nu uitam sa ii inoim copilului abonamentul. In martie, pe 1, copilul s-a dus la scoala cu abonamentul neinnoit. Soferul il cunoaste, si i-a atras atentia ca trebuie sa isi ia pass-ul pentru luna respectiva. Si cel de la intors acasa, la fel. Vina copkilului ca a uitat sa ne zica :) Normal ca a uitat si in seara aia. A doua zi, a ajuns la scoala cu un bilet ratacit prin buzunare. La intors insa, of...
Vine Victor acasa la 4, copkilul nicaieri. Se sperie teribil, il striga prin casa, se uita sa vada daca sunt urme ca a ajuns acasa, se uita la telefon, vede mesaje, apasa si aude glasul copkilului care cere sa fie luat de la liceu...
Deci ati crede ca a ne-am invatat minte?
nope!
April 1st, dimineata, realizam ca nu am luat abonament copilului. I-am lasat un bilet pentru dimineata si bani marunti pentru intors acasa (trebuie sa ai banutii exacti ca sa te ia soferul)! Of...

Dar trebuie sa ma laud: am avut aseara parents night la liceu la Andrei si absolut toti profesorii ne-au vorbit la superlativ de Andrei! E primul in clasa lui la engleza, cu toate ca a schimbat nivelul si a avut un gap de o luna, i-a luat pe toti! La matematica e al doilea, si profa zicea ca in curand, daca o tine cu progresul tot asa, va fi primul! De obicei aici nu iti zic nici un clasament, ci se limiteaza doar la rezultatele copilului, dar amandoi profesorii au tinut sa se mandreasca cu progresele lui. La business, profesoara ne-a multumit ca il are in clasa, ca e motorul clasei, tot asa, a schimbat clasa, de la software la principle, dupa o luna de la inceputul scolii (din cauza schimbarii englezei) si acum e mereu cu mana pe sus, si e atent, si se vede ca ii place matematica si....Am plecat cu inimile cat roata la caruta! (asa imi vine sa ma duc la teacherul lui din a 6-a si sa ii bag sub ochi reporturile si sa ii zic de dulce in toate limbile pe care le stiu!, ce mi-a mai amarat nenea asta sufletul in anul ala)

No fun

2010-03-13T04:47:00.000-08:00

O sa imi dati dreptate: dieta nu e fun deloc!
Am hotarat ca am nevoie de un proiect. Asta prin decembrie, cu vreo 2 saptamani inainte de Craciun. Cum bani de redecorat casa nu aveam, si nici timp, gatitul de noi aventuri ma rotunjea si ii rotunjea si pe ceilalti din casa, am zis: hai sa incercam sa slabim. Eu, adica eu sa slabesc. OK.
Am taiat mufinul de dimineata si l-am inlocuit cu fructe, am mai injumatatit pranzul, si seara mai lejer.
Cantarul a fost de acord cu mine. L-am setat pe pounds, ca se vad mai usor cand dispar. Si am inceput sa slabesc. Vine Craciunul, reusesc sa nu ma ingras f mult, ba mai mult, ma bucur de toate bunatatile, cu masura ce e drept, dar fara frustrari.
Au mai fost si perioade de stagnare. F frustante.
Din ianuarie, am mers la Zumba. Distractie la max. Antrenoarea, nu in prima tinerete, cam si a doua e pe duca, se misca de iti cade falca cand o vezi!
Apoi a inceput obsesia cu miscarea, cu cardio, cu tot ce e miscare. Mi-am luat dvd-uri, si cele mai bune s-au devedit cele de la BG. Faceam cardio si workout seara de seara. Cantarul nemilos, nu se misca, nimic. Apoi colegele de suferinta m-au sfatuit sa mananc mai multe proteine. Cam cu neincredere, am trecut pe avocado, kefir, fasole, si alte alea. Cantarul a inceput sa se miste, sa o ia la vale! Iuhuuu

Dar e no fun! La serivici, evit iesirile la Hero Burger, pai burger fara fries? no way, asta poate intra in categoria blasfemiei. Si asa incet incet te retragi, pentru ca nu poti sa ceri celorlalti sa aleaga salate in loc de pizza...
Asta pana Miriam observa ca dieta ta da rezultate si incepe o campanie de slabit in care atrage inca 2 colege. Asa ca acum jumate din institut e la dieta. Si nu mai miroase a fries, ori poutine, ori mai stiu eu ce greasy food.
Doar Glen e nemultumit. El nu are nevoie de dieta. Metabolismul lui e perfect, arderile f mari, asa ca poate manca ce vrea fara sa puna suncute. Si cu noi la dieta si-a pierdut parteneri posibili de Hero Burger, ori poutine. E nevoit sa manance singur. Ce-i place e ca are la discretie toate prajiturile si torturile care apar accidental la noi in institute. Eh, macar asa sa il tinem happy!

40

2010-03-11T09:53:00.000-08:00

Nu de mult am sarit parleazul celor 40 de ani!

Nu-s mai inteleapta, nu-s mai desteapta, nu-s mai frumoasa, doar o idee mai slaba! asa cum e usor de constatat, pentru ca zic in gura mare ce grasime port!

Jobul nu l-am schimbat, inca, dar nici nu ma strofoc tare, daca e sa se intample, se intample. Nu trebuie sa fii geniu sa iti dai seama ca nu am luat jobul care m-a framantat de Sarbatori :(

Eh, viata merge inainte!

colegii la job m-au scos la restaurant de cateva ori de ziua mea. Asa s-a intamplat. Prima data J, am mers la bistro frantuz, delicios! Apoi Glen a insistat sa mergem impreuna la un lunch si cum prin apropiere e un swiss chalet, am facut burtile pline intr-o vineri friguroasa de aprilie. Nu trece mult, ca Allia si cu Miriam trimit un lant de emailuri catre toti si pun de un lunch, asa mai nimerit pentru varsta dodoloata, asa ca am mers la un resto italian olecutza mai high end (nu va zic de la cat incepeau preturile, he, nu am platit eu). Si am mers, oh, era full rezervat asa ca am mancat la bar. N-am mancat niciodata la bar, asa ca a fost un inceput. Delicios meniul, nu are rost sa va plictisesc cu amanunte cum am mancat o salata de vreo 15 dolari, care din 2 inghitituri o terminai, dar durase mai mult pana a terminat tanti aia de zis ce e in salata. Asa ca am mancat o treime din pizza diablo a lui Glen, care n-a crezut ca poate sa fie atat de spicy!
Am mai iesit la resto, dar acu sa mor daca imi aduc aminte...

Acu imi doresc primavara, vara, caldura, o vacanta, frate-miu si Iuli sa vina in vacanta la inceputul verii, ca sa am parte de conced si eu, sa inchiriez o cabana in nord cu un pic de plaja, si loc bun de pescuit, (Frate-miu, daca nu vii, imi pastrez concedul pentru Craciun, si plaja in Caraibe scrie pe mine!)

sunt la fel de entuziasmata de Chinatown, mai mult, am facut o pasiune stupida pentru avocado cu branza, si ghici unde avocado e ieftin (dap, lucky moose)? Ma uitam la adolescentele canadiene si mi se pareau un pic cam indraznete, sa zic asa. Mai, da acu le vad pe cele asiatice si oh boy! incep sa ma ingrijorez pentru ...ah, nu mai zic, ca ...ce fuste scurte, pana si batistele is prea mari, ce cizme pana...

a, si am citit Lost Symbol! bleah!!!

149

2010-03-11T09:29:00.000-08:00

Eh, asta e numarul de saptamana asta!

Pentru istetul care mi-a lasat un comment in chineza, ha, macar daca scriai ceva inteligibil! So do you know, I am fluent in English!

Sunt necajita! Dupa ce timp de cateva luni bune am avut un sofer de vis, de ciocolata ce e drept, da da, imi place iar ciocolata!, acum am ramas pe mana cui se nimereste...
Graham a aparut pe neasteptate la volanul cursei de 4,15. Mic de statura, chel, ciocolatiu, ne duce acasa ca vantul si ca gandul...Waw, asta da supriza! Mai ales ca inca plangeam concedierea lui Benny!
Si apoi realizez ca face si cursa de toronto la 6;20 si devin convertit! dap, reusea dimineata sa ajunga in acelasi timp cu autobuzul de 6;05, dar noi mai treceam si prin Cambridge!
Apoi acu 2 saptamani imi sopteste ca isi ia un concediu fara plata din motive familiale. Sotia cu job si 2 copii mici, cu parintii lui in casa, nu mai facea fata. Plus ca trebuia si ea sa inceapa scoala, CMA parca. El pleca la 3 dimineata (Milton) venea in depot sa ia autobuzul, apoi ne ducea pe noi la Toronto. Acasa tot cu noi, cu 4 si 15, ajungea la 7 in cel mai bun caz.
Of, of, of...
Ne invatase numele la toti commuterii, avea intotdeauna un zambet pe buze, f politicos, ce mai, o placere sa il intalnesti. Mai frumos, nici nu ne mai controla la abonamente. Zice, abia vad ce scrie pe peticul ala de hartie...Si daca v-ati luat abonamentul pe 1, e valabil pana la sf lunii, la ce sa ma uit?

Jason e Generalul! Mare, inalt, burtos, chelos, face naveta de 24 de ani. Nu sta decat in primul rand de scaune in dreapta soferului. Generalul e porecla data de soferii de la Greyhound.
Intr=-o dupa amiaza, realizand ca Graham nu ne controleaza la abonamente se decide sa impartaseasca cu noi o patanie din multii lui ani de naveta.
Cica cu multi ani in urma, facea naveta dimineata de dimineata un orb cu cainele lui. Pe vremea cand nu erau computere, cand abonamentele se faceau cu pixul si se treceau intr-un tabel.
Orbul si cainele lui devenisera parte din peisaj, respectata, soferii il mosteneau. Ba mai mult, daca nu era in statie cand ajungea autobuzul, era asteptat, si de multe ori aparea in taxi (cine stie cunoaste ca sunt scumpe).
Toate bune pana cand se schimba soferul de dimineata cu un alt sofer, nou in companie, abia angajat. Apare orbul cu taxiul, si da se urce in autobuz. Soferul vrea sa vada abonamentul, orbul ca nu il are la el, ca e acasa il celalalt sacou. Soferul: uite, taxiul nu a plecat, du-te acasa si ia-ti abonamentul, si pleci spre Toronto cu un autobuz mai tarziu. Orbul incepe sa faca gura de genul, tu nu stii cine sunt eu, si alte balarii. Soferul ii zice: ok, hai inauntru sa ne uitam pe lista cu abonamente, si cu o piesa de ID, rezolvam problema. Treaba ta ce faci la intoarcere!
Sufice to say ca s-au dus inauntru, orbul cam livid, cauta si cauta, tabele, liste, de luna asta, de luna trecuta, de acu 6 luni, orbul nicaieri. Probabil ca avusese in prima luna abonament, si apoi profitase maret!
Jason nu stia daca Greyhound a facut plangere impotriva orbului.

Acu Graham nu mai e...si suntem lasati pe mana celor ce fac liberele! Waw ce adunatura, pe de alta parte, cred ca si ei zic la fel uitandu-se la noi: waw, ce adunatura!

Avatar

2010-01-18T11:12:00.000-08:00

off topic: nr de saptamana asta e 161

on topic: am mers sa vedem Avatar. Toata lumea a vazut Avatar, noi sa ramanem mai de carutza? Pana si frate-miu l-a vazut in Imax, si era tare incantat!
Apoi toti din jurul meu vazusera Avatar, hai si noi.
cum aveam un gift card pentru cinema in buzunar, am facut revolutie, si sambata seara la 5 am scos baietii din casa si hai la film. Cu gandul sa vedem cel de la 6:50. La cinema omor, bielete vandute pentru sambata seara, asa ca am luat bilete pentru a doua zi. Greu de decis cand, Victor avea ceva treburi ieri, da vroia sa fie devreme acasa ca era premiera la 24, plus ca eu nu concepeam sa nu vad Desperatele.
anyway, luam bilete pentru 4. ajungem la 3, poporul tot inghesuit sa vada filmul asta, belea ce mai! Si stand in rand, realizam ca sunt 4 ani de cand am pus piciorul in Canada. Si m-a lovit asa in frunte! din toate weekendurile soarta a vrut ca duminica sa ajungem, nu sambata cand am iesit din casa hotarati, apoi alta chestie: ange postase reteta ei de prajitura Petre Roman, iar eu, ca niciodata am stat sambata seara sa o fac, pana tarziu. De ce? habar n-am. Asa mi-a venit: sa fac prajitura care a iesit ca un tort in final!
Cineva acolo sus a vrut ca noi sa nu uitam de unde am plecat, ce semnificatie au zilele pentru noi, sa nu le lasam sa treaca fara rost!

4 ani in Canada:
copilul care nici nu se recunoaste in pozele de acum 4 ani
care inoata
care calareste
care are note bune
care are tot ce isi doreste
pana si un job mititel
eu job bun, nici nu speram ca am sa am bafta asta
casutza cu gradina
masini
vazut, experimentat, incantat, vizitat, bucurat
Victor facut scoala canadiana
fluent in engleza
cetatenie canadiana
4 ani in Canada
ne-am transformat? mai suntem noi cei ce am plecat in Canada acum 4 ani? ne-am schimbat? oh, daaaaaa
in alt sens nu ne-am schimbat deloc!

revenind la film:
am prins locuri bune si ...
filmul e bun dar nu e atat de bun cat de face reclama ca e
efectele 3D slabe, in schimb decorul, efectele speciale, lumea imaginara de acolo superba
Pacat ca spre final se cam dilueaza partea de suspans, povestea...
ideea f buna chiar daca nu originala, din cate am inteles
altii acuza de mesaj rasist
eh, bun film de vazut duminica seara, la cinema, in ziua in care implinesti 4 ani de cand ai sarit peste balta

DNA

2010-01-16T12:05:00.000-08:00

Scriam mai demult ca am citit Julie and Julia. Si ca nu am fost f entuziasmata, cartea mi s-a parut banala, cu o multime de injuraturi fara rost.
Apoi in vacanta avuta de Craciun, Victor mi-a facut o bucurie si a inchiriat filmul, si pot sa spun ca filmul mi-a placut extrem de mult, Merryl Streep e fenomenala, si personalitatea lui Julia Child covarsitoare.
PBS are drepturile asupra emisiunilor create de Julia Child. Julia a preferat sa faca mai putini bani dar sa stea cu o televiziune publica care sa ajunga la majoritatea americanilor, si care sa ii lasa loc liber de creatie. F putin transpare in youtube, pbs tine cu dintii de copyright si bine face.
Pbs in acelasi timp reia emisiuni ale Juliei, incercand sa atraga fonduri cu noua faima

Cand flipui remotul prin multele canale, sunt intotdeauna atrasa de ce vad pe PBS. Si intr-o dupa amiaza vad ca PBS-ul transmite vreo 4 ore numai JC. Sa fi fost duminica trecuta? nu mai stiu...
Si am urmarit cateva secvente din emisiunea ei cu omletele, apoi am schimbat canalul, ca ti se face rau vazand crearea a zeci de omlete, cu spanac, cu branza, cu ficat, cu ceapa, cu icre, cu tuna, cu carne de pui, cu alt fel de braza si tot asa...
Apoi am revenit, Julia explica diferenta dintre puii buni de pus la rotisor, gaini, cei de facut tocana, cei de copt nu stiu cum, ce mai, avea o intreaba ferma pe masa ei...Schimb iar canalul...mai vazusem emisiunea...
Revin si Julia anunta ca face o ciorba de peste: bouillabase (sper ca am scris corect). Hopa, stai ca asta vreau sa vad...Si vad si salivez...
Si ma chinui sa ma gandesc, unde gasesc eu peste bun si ieftin? si ma gandesc, si ma gandesc (cine a zis ca imi merge mintea? nimeni, deci nici o surpriza) si imi aduc aminte de Chinatown. Hehe...
Joi ajung in ChinaTown, si imi iau peste! Numai maine nu e sambata si sa vezi ce bunatate de ciorba de peste execut!
Deci e sambata, si abia astept sa imi fac bunatatea de ciorba de peste...

dimineata la 8 eram fresh, gata de atacat bucataria, dar Victor imi zice ca masina e gata si trebuie sa mergem sa o scoatem din shop. Acu mai bine de o saptamana a zburat pe blackice si a aterizat in sant, la 5 si jumate dimineata. Era fiert, speriat, socat. M-am dus si am trecut impreuna prin toate declaratiile la politie, ambulanta, telefoanele la asigurare si alte celea...Acu masina e gata, ce ma bucur...

Luat masina, lasat Mitzubishi la firma de inchirieri, ajuns acasa, trimis baieti la cursul lui A de lifeguard...si gata, bucataria e a mea...
Toc ceapa marunt, pun intr-o oala inalta la rumenit, pun niste bete de telina in mixer si le maruntesc, le arunc peste ceapa, si la fel fac cu vreo 2 morcovi grasunei. Apoi torn suc de rosii si apa fierbinte si las sa clocoteasca in voie.
Scot capul de somon, il spal, il arunc in oala, dau focul la mic, apoi scot cei 2 crapusteni, tai capul si coada si le arunc si pe ele in oala, pastrez burta sa le pun in cuptor cu restul de file, sub broiler. Dupa vreo 10 min, arunc si file-ul luat special pentru Andrei, nu-mi mai amintesc cum chema originalul, dar fusese mare rau de tot, si ce aveam eu in fata nu avea pic de os.
Potrivesc de sare, mai cata sare cere!, piper, si cand peste aproape sa desface de pe os, opresc focul, nu inainte de a pune bors (praf)
Separat am fiert cartofi, am chisat mult usturoi si am pus restul de file sub broiler in cuptor, in tava aranjata cu floie, spreiata cu ulei, si pestele sarat si piperat din belsug!

Victor ma ajuta sa pun masa, am scos pestele pe un platou, am pus in farfuriile adanci zeama de peste, ceva cartofi si bucati de peste. Cine a vrut usturoi, a pus usturoi, cine nu, a migrat catre ardei iute ori sos de seafood...Buuuun
Si mancam, si Andrei intreaba ce e cu atata peste
Ai vrut sa fii mai desteapta...A, zice tu esti cea mai desteapta din casa, nu ai cum sa fii cea mai desteapta, zice copilul cu admiratie! Intreb: de unde iti vine asta...
Pai zice, ai job cool, ca poti lucra de acasa...
A, zic, daca eram desteapta si copilul meu era cel mai destept, si mai curajos, si sarea de la trambulina, stiind ca nu e mare diferenta intre a te arunca in bazin de pe margine ori de pe trambulina de la 1 metru
Andrei: copilul asta seamana in partea lui tatsu!!!

(am sa editez mai tarziu, acum nu imi merge tastatura cum trebuie, semnul imtrebarii imi apare ca É)

Dieta

2010-01-02T19:01:00.000-08:00

Deci iar suntem la dieta, da? E jale, nu fac foamea, pur si simplu sunt atat de suparata pe mine incat nu-mi arde de mancat! Cu vreo 10 zile inainte de Craciun ma apuca dietatul si reusisem sa slabesc 5 pounds, cu mandrie raportez ca nu i-am pus la loc!
Acu, fara miscare ar trebui sa consum 1200 de calorii. Asta inseamna ca trebuie sa gasesc niste scari de urcat la servici si sa bag ceva exercitiu.
Afara nici vorba de miscare, e ger, atat de ger incat nu pot sa scriu ca mi se face rau!
Si maine e duminica si e ultima zi inainte de inceperea anului de munca! Sefa e in Mexic si deci am o saptamana in care nu ii vad moaca, dar mi-a lasat atat de multa treaba incat imi vine sa plec pe jos in Mexic dupa ea!
Si trebuie sa imi fac alt pass, si iar trezit de dimineata, si sper sa nu schimbe astia soferii ca ma apuca pandaliile!

tuturor furnicilor muncitoare de oriunde, o duminica placuta inainte de un an de munca!

PS; numaratoarea inversa incepe de la 165. Am sa postez in fiecare saptamana numarul aferent

Revelion

2010-01-01T09:24:00.000-08:00

Cel mai bizar revelion din viata mea, si sunt experta la revelioane bizare!

Planul era sa facem un gratar, cartofi la cuptor si naan, ca desert tort, un pahar de vin si sa urmarim ceva filme.
Victor a inchiriat 4 Christmases, District 9, si inca vreo 2 filme, plus ca pe Action era maraton Star Treck, iar pe TMC erau comicii de la blue colar, pe care amandoi ii adoram!
Deci planul era safe, nimic nu avea cum sa mearga wrong....gresit total!

dupa amiaza a fost sureal: dupa pranz, am vorbit cu ai lui Victor, ne-am vazut, ne-au vazut, somnul a zburat, era 4 deja, am pus naan la crescut, am facut un dus, inca niste telefoane, a inceput sa ninga, nu e timp de somn, Victor face gratarul, ia sa pun naanul la copt, oh no, e ruinat, ca a fost prea cald, fac salata si niste toast cu unt in cuptor, e aproape 8, ne e foame, mancam!

deci revelionul nostru a inceput, cu burtile pline pana la refuz, amanam gustarea tortului, hai sa urmarim District 9!
dupa 10 minute, in prag de voma, gasim putere sa schimbam filmul, Andrei e disparut de mult la Star trek sus in dormitor, hai sa vedem 4 Chistmases...
ok, acu familiile noastre ni se par de iubit, normale, God Bless Them! and us!
pe la jumate Victor vrea tort, hai sa taiem tortul, Andrei primeste o papara ca e pe youtube, mancam tortul, nu e de zmeura, hm, e dulce, se termina filmul, hai sa vedem Star Trek, stai ca sunt tipii de la blue collar, radem pana ne dor burtile, radem pana fetele ne sunt intepenite ca dupa operatie estetica dusa la extrem!!!
E 12, ne pupam pupicul de rigoare, ne uram la multi ani, ne declaram rezolutiile pe 2010 si hai sa urmarim cu Andrei Star Trek!
Il bagam pe copil la mijloc, gadilam, pupam, ciupim, pana copilul had enough, il calmam, impacam si hai sa urmarim filmul...si filmul meu se stinge, adorm si ma trezesc a doua zi , azi, tarziu!

Deci it sucked!
acu ma duc sa fac o mamaliga si sa incerc sa urmaresc District 9, ce a mai ramas, convinsa ca e bun pentru dieta!

urmare

2009-12-30T14:45:00.000-08:00

revin,
azi am terminat de citit jurnalul Oanei Pellea. Mi l-a facut cadou ori imprumutat Denisam, (Denisule trage-ma de maneca daca il vrei inapoi) si l-am dus in baie...e singurul loc din casa unde nu am alte tentatii si unde am liniste sa citesc. Si m-am chinuit mult sa il citesc, bineinteles ca e prea inteligenta, prea desteapta pentru mine, prea desteapta for her sake!
Dar pe la jumate ceva s-a intamplat si l-am transferat din baie in dormitor, am ignorat tv-ul total si am citit fara rasuflare...m-am desteptat subit? da de unde! nici o sansa!

ieri am urmarit cu servetelele langa mine, my sister's keeper. Superb, inima mi-a fost facuta tandari, l-am chemat pe Andrei de cateva ori sa il pupacesc...

am innebunit cu zile, de cateva zile sunt prinsa ca o idioata in fata tv-ului si urmaresc o stupizenie de emisiune de 2 ore si jumate, come and dine with me! Adica 5 straini se aduna, li se da un buget, si gatesc cate o seara pentru ceilalti 4. Isi dau note, si castigatorul primeste 1000 de lire. Cei 5 rareori sunt matchuiti corect, in rest se barfesc cat incape, mananca pana dau pe dinafar si beau englezeste!
revin

2009

2009-12-30T08:11:00.000-08:00

Nu am de gand sa fac un bilant al anului care se incheie. A fost un an de care nu vreau sa imi amintesc. In afara de venirea parintilor aici, nimic in anul asta nu merita mentionat. Poate report cardul lui Andrei, dar asta era ceva ce asteptam de la el.
Dar nici nu puteam sa dau bir cu fugitii definitiv. Mi-i drag blogul asta, are gust de grefa: usor amarui, gustos privit din afara! Imi plac grefele, am senzatia ca taie greata mai bine decat lamaiile, si le prefer portocalelor. Am senzatia ca au personalitate, ca uite, comparativ cu lamaile nu le poti pune in frisca in tortul diplomat.
A nins, ce e nou? e Canada, ce altceva sa astepti? a fost si furtuna de zapada, dar nu-mi pasa, sunt acasa in concediu, habar n-am daca e miercuri sau marti sau joi, sunt inca in pat, cu laptopul in brate. Am nevoie de odihna, simt ca vomit numai daca ma gandesc la servici, imi propusesem sa intru remote la servici sa vad ce mai e pe acolo, acu m-am cam razgandit. Totusi va trebui sa intru sa vad daca am vreo invitatie la al doilea interviu.
Da, am aplicat pentru alta pozitie tot in spital, la nervi. Am aplicat si in afara, la alt spital si speram sa plec in afara decat inauntru. Dar uite ca am avut deja primul interviu, m-am dus ca nu puteam zice nu, si mi-a placut tare mult. Da, nu aveau totul modern si cool cum am acum, dar nu-mi pasa. Am visat azi noapte ca eram din nou la Universitate. Deci e timpul de o schimbare. As fi vrut sa fie dupa 2 ani, dar uite ca nu mai pot.
Acu astept sa vad daca am sansa celui de al 2 lea interviu.
Revin

Azi am chef de...

2009-11-26T08:21:00.001-08:00

Glume!
asa ca viiineeeeee!

Frank was excited about his new rifle and decided to try bear hunting.
He travelled up to Alaska , spotted a small brown bear and shot it.
Soon after there was a tap on his shoulder, and he turnedaround to see a big black bear.The black bear said, "That was a very bad mistake. That was my cousin.I'm going to give you two choices. Either I maul you to death or we have sex."
After considering briefly, Frank decided to accept the latter alternative.So the black bear had his way with Frank.
Even though he felt sore for two weeks, Frank soon recovered and vowed revenge.He headed out on another trip to Alaska where he found the black bearand shot it dead. Right after, there was another tap on his shoulder.This time a huge grizzly bear stood right next to him.
The grizzly said, "That was a big mistake, Frank. That was my cousin andyou've got two choices: Either I maul you to death or we have "rough sex."Again, Frank thought it was better to cooperate with the grizzly bearthan be mauled to death. So the grizzly had his way with Frank.
Although he survived, it took several months before Frank fully recovered.
Now Frank was completely outraged, so he headed back to Alaska and managed to track down the grizzly bear and shot it.He felt sweet revenge, but then, moments later, there was a tap onis shoulder.
He turned around to find a giant polar bear standing there.The polar bear looked at him and said,
"Admit it Frank, you don't come here for the hunting, do you?"

A man and his wife walked into a dentist's office.The man said to the dentist, "Doc, I'm in one hell of a hurry! I have two buddies sitting out in my car waiting for us to go play golf. So forget about the anesthetic and just pull the tooth and be done with it. We have a 10:00 AM tee time at the best golf course in town and it's 9:30 already. I don't have time to wait for the anesthetic to work!"
The dentist thought to himself, "My goodness, this is surely a very brave man asking to have his tooth pulled without using anything to kill the pain."
So the dentist ask him, "Which tooth is it sir?"
The man turned to his wife and said, "Open your mouth Honey, and show him."

Definitia fericirii

2009-11-21T18:28:00.001-08:00

Ce e fericirea e o intrebare care a rasarit in mintea tuturor bipedelor umane de pe Terra. Trebuie sa dam ce e a Cesarului si sa admitem ca mai des in mintea femeilor decat a barbatilor, pentru ca pe noi ne macina intrebari existentiale mai des in viata comparat cu o midlife crises din viata barbatilor...
Noi ne framantam de mici in cautarea fericirii, incepand cu o papusa Barbie ce pare existentiala pentru viata noastra, continuand cu primul cos care inroseste fruntea la adolescenta exact atunci cand vecinul de la 2 tocmai a aflat de existenta ta si ti-a zambit gales cand te-a vazut cu galeata de gunoi...
apoi fericirea depinde de liceul ales, de baluri, de serenade, de boyfriendsii nixiodata avuti dar visati, facultatea, si jobul
si apoi marele hop al fericirii: EL, este el cel ce imi va aduce pe tava fericirea? este cel care se va purta cu mine in fiecare zi de parca ar fi castigat la loto?

Fericirea poate fi un cer senin si un soare stralucitor intr-o zi de vara atunci cand ai sofat o ora si jumate pana la plaja, in singura ta zi libera de mai bine de o luna...

Fericirea poate fi o bere rece, langa o friptura aburinda, in jurul carora ai familia sau prieteniim deveniti familie din motive bine stiute...

Fericirea poate fi o zi in care nu te doare nimic, o zi in care iti vine sa zambesti asa din senin, ca proasta, si te bucuri ca existi...

Fericirea poate fi o nota buna la scoala, poate fi o diploma de absolvire a colegiului cu o nota excelenta a husbandului de care esti mandra pana peste poate si zici la toata lumea ca un record stricat

Fericirea poate fi o zi in care vrei sa iti scoti copilul in oras si te refuza ca are teme! Am ajuns sa o traiesc si pe asta... Si atunci faci o punga de popcorn si urmaresti cu el Look who's talking si razi si razi si de rasul lui, ca e prima data cand vede filmul...si treci si peste momentul akward de la finalul filmului :)

Fericirea e fiecare zi in care copilul tau e sanatos, e fiecare zi in care el te imbratiseaza cand vii de la servici, si constati ca trebuie sa te ridici pe varfuri sa il saruti pe obraz...

Fericirea e emotia din glasul lui cand isi invita prietenele si prietenii la film (de fapt numai fete, dar se va supara pe mine daca nu incerc sa il fac sa apara bine, cand eventual va citi blogul asta)...

Fericirea e uitarea durerii si fricii din primele lui luni de viata si a pronosticurilor total defavorabile data de medici...

Fericirea sunt 14 ani ai lui Andrei, 14 ani de trait cu sens, cu scop, cu tel, cu vise!
14 ani cand din eu am devenit mama lui Andrei, mama mandra a lui Andrei!

La multi ani copilul meu drag!
Cat de mult de iubesc iti spun in fiecare zi, dar ca tu esti fericirea mea deplina nu am apucat sa iti spun niciodata si nu cred ca sunt sinonime!

Mamaliga - polenta

2009-11-18T13:42:00.000-08:00

Deci e vineri, dimineata a inceput f bine, dupa ce am pierdut primul autobuz, cel de al doilea a ajuns f devreme, asa ca am ajuns la Marriot la timp pentru pregatirea zilei nr 2!
Ok, ma pun astea 2 sa fiu politist si sa tin ochii deschisi dupa rusii care nu au platit pentru ziua respetiva, si care sigur or sa apara. Nu au aparut, asa ca mic dejun la Marriot: nu-i asa ca viata e frumoasa cand iti mesteci cafeaua cu lingurita de argint, cand mananci patiserie facuta de un chief priceput...
Apoi incepi sa vezi intestinele unui hotel atat de mare: hm, nu e cum te astepti! odata bookuita o afacere nu prea dau doi bani si trec la urmatoarea afacere... si asa ne-am trezit cu o gasca care ne facea poze, facea masuraturi, isi baga nasul sa vada sala, pana cand Miriam a explodat! A fost ugly!!!
Dar vine pranzul: divine...e tot ce pot sa spun: polenta cu parmesan, pui tavalit in ierburi cu masline, paste, rapini cu usturoi, salate ca in vis, prajituri atat de bune ca imi parea rau ca nu am 4 stomacuri ca bovinele...nu ca nu mancasem ca una...

ei, si apare dr D, care a decis sa dea un recital de pian in seara de gala...mai, cand are timp sa fie si un pianist talentat si un chirurg de renume international

revin cu detalii soon

va urma

2009-11-17T08:23:00.000-08:00

so, burta e plina, ne uitam la tv, o asteptam pe Munza sa apara de la matusa.
Patul e divin, de puf, plapumioara subtire, de puf de gasca, ce mai...raiul pe pamant. Ii povestesc lui Miriam ca noi acasa il avem pe Ferdinand, asta e numele plapumei noastre, nume luat din Babe, Ferdinand era ratoiul ce se credea cocos...Dimineata imi zice Miriam ca toata noaptea s-a gandit la numele asta: cum o chema pe rata? ca ea lesina de cald...

Dimineata, la 6 si jumate deja eram la spital, totul aranjat, la 7 si jumate deja incepea conferinta.
si asa i-am cunoscut pe:
rusii care se pierdusera cu o zi inainte prin spital, pe care Miriam i-a trimis la Marriot si sa vada Toronto, care a doua zi aruncau cu cash sa isi plateasca: vreti euro, avem euro! vreti CAD? vreti USA$, si tot asa
perechea din Portugal care aveau cu ei o scrisoare/email catre Miriam: we, bla bla bla, pretend to attend the conference (mama ei de engleza)
spre usurarea tuturor apare si speakerul britanic
micul dejun e servit, cafeaua e buna, hai ca incepe conferinta, planificate erau 3 operatii transmise in direct in amfiteatru
apare o doamna in varsta care ne zice ca e la XR department si ca a fost trimisa aici de cineva, asa, ca apreciation, si nu stie unde sa se duca. Numele ei se potrivea cu alt nume din conferinta, asa ca ii punem pachetul in brate, o informam despre gala dinner, ea e socata, noi o trimitem sa vada operatiile, ea nu intelege de ce trebuie sa vada operatiile, ea e de la XR, noi insistam, ea pleaca nedumerita..
La 5 min apare unul din dr nostri urologi/chirurgi sa ne roage sa mergem una din noi la ceremonia de 10 ani de munca in spital, sa acceptam in numele lui diploma si cadoul ales de fapt de nevasta...Facem haz de el un pic si apoi ne loveste realizarea ca am trimis biata femeie sa vada o chirurgie cand ea se asteapta la un mic dejun, o strangere de mana si un cadou!
Intr-o fuga spre amfiteatru, incercam sa ignoram campurile operatorii de pe ecran, sangele care curge, bisturie, doctori care privesc ecranul cu incantare, incercam sa gasim "soricutzul" nu o gasim, of, ce naiba ne facem! A stiu unde o gasim, la ceremonie. Una din colege se duce la ceremonie, o gaseste, recupereaza pachetul de la ea, ii face cadou cateva freebies, ea e fericita, noi suntem fericite, si uite asa...radem toata ziua numai la amintirea intamplarii...
A, si dr W a fost fericit ca a rezolvat problema: cica daca nevasta e fericita si el e fericit! Cat adevar!

inevitabile peripetii

2009-11-15T12:31:00.000-08:00

saptamana a trecut ca un vartej, plin de peripetii...

Azi sunt acasa, sick day, sa invat pentru examul de cetatenie, care e maine! Da stiu, in total spirit romanesc al ingrasatului de porc in Ajun! Dar nu se lipeste si gata...
Fac orice:curatenie, citesc, spal vase, scriu in blog, numai sa nu invat! Acu na, mi-i si foame, in top la toate!

Miercurea trecuta nu am dormit acasa. Nu, nu divortez, si nici amant nu mi-am tras! Acu nu cred ca as avea eu sanse la amant care sa isi permita o noapte sau mai multe la Marriot! Da, noapte la Marriot... Miriam a avut, finally conferinta internationala de 4 zile pe urologie pediatrica. Cum joi dimineata trebuia sa facem registration la 7 dimineata, deci trebuia sa fim in spital la 6 si jumate cel tarziu, no way sa ajung de la Kitchener cu bus-ul dimineata la timp. Asa ca am dormit cu fetele la Marriot.
Ca toanta m-am dus miercuri de la 8 la servici. Toanta cu certificat pentru ca ziua s-a termintat dupa 9. Pana am facut toate pregatirile necesare pentru a doua zi, pungi, signs si toate alea, duse in spital, se facuse 9. Hotelul e la 5 minute de spital, dar pentru ca aveam geamantane si alte alea, am facut cele 5 min cu masina..

Ziua nu a fost fara peripetii. Dimineata Miriam era innebunita, trebuia sa dea de una din asistentele dr Pipi Salle, sa ia nr de telefon al soferului lui, sa il anunte sa se duca la aeroport sa il ia pe keynote speaker, o celebritate in domeniu care venea din Anglia. Omu nu stia ca va fi asteptat cu limo, deja pe avion, ce sa faci? Asistenta in sick day, doctorul in surgery, Miriam in shock!
Pana la urma Ralph a fost anuntat, a ajuns la aeroport in timp, avionul ajunsese cu mai bine de o ora mai devreme, speakerul de negasit, mai ales ca acum nu li se mai permite soferilor de limo sa stea cu cartonasul cu nume la vedere in asteptarea calatorului. Calatorul se prezinta la un ghiseu de unde e luat de soferul cu pricina.
Deci, speakerul a disparut in thin air!
Sa mai zic cat de incinsa era atmosfera in our end? Conferinta era distrusa fara nenea asta, toata lumea era ca pe carbuni incinsi...

Mai tarziu, sa ne povesteasca distinsul chirurg ca ajuns mai devreme si fara stire ca va fi luat cu limo, a luat un taxi, sa viziteze niste prieteni. Asa isi planificase: miercuri noaptea la prieteni, joi noaptea la hotel, vineri seara valea acasa...ca nu-i ardea de gala dinner....
In taxi a realizat ca nu are adresa prietenilor, asa ca a sunat in Anglia sa intrebe un prieten comun, care prieten i-a dat adresa gresita, de trebuiau sa vina in ...Kitchener. Noroc ca soferul de taxi era oleaca mai istet decat media, si a mai dat o cautare in GTA pana a gasit ceva care semana in nume, diferea in spelling si asa a ajuns bietul britanic la prietenii lui!
Dar asta am aflat vineri, joi dimineata am stat ca pe ace pana i-am vazut mutra in spital!!!

Deci e 9 seara, ne indreptam spre Marriot, cazam, 2 paturi mari, 3 fete: Miriam, Munza si eu!
Cum sa imi fac un pat numai al meu? Le-am zis: sunt batrana, sforai si pipai in somn. Toata viata am dormit cu Victor, si inca dormim unul in bratele celuilalt. Gata, pat eliberat!
Miriam comanda dinner prin room service: burgher cu fries, desteapta idee, dar si un pahar de vin alb. Facem dusul, Miriam isi suna her BFF si...asteptam sa mancam.
O para imi ramasese din fructele aduse la pachet, si am pus-o pa masa, cu gandul ca nu imi stric foamea...Miriam rade si povesteste in bb ca nu a dormit cu o noapte inainte, ca fantoma casei ei a fost mai nelinistita si s-a razboit cu pisica ...Prietena ei incepe sa chitaie ca ce se face daca si ea are fantome...Eu rad si zic ca sigur are, ca altfel nu ar avea cum sa ii vina ideea, para incepe sa se rostogoleasca de pe masa, spre patul meu, care era cel mai departe de masa, Miriam era in patul din fata mesei...Am inhatat para, am spalat-o si am mancat-o intr-o viteza. Lui Miriam i-a inghetata zambetul pe fata, eu infulecam la para i-ar prietena ei nu iintelegea de ce e liniste dintr-o data. Cand Miriam si-a revenit, i-a povestit, clar ca biata fata nu ainchis un ochi in noaptea aia.
Pe la 10 apare si cina noastra, delicioasa, delicioasa, the best burgher, junk food I ever ate!
revin

Mesaj pentru romanul din Nordul inghetat

2009-11-07T09:25:00.000-08:00

La un moment dat, cand ma tot plangeam pe forum ca nu ma citeste nimeni, am fost sfatuita sa imi pun un contoar. Ok, cel ales arata si locul de unde a fost accesat blogul, motiv de mirari, uimiri, surprize...
Pai cum nu, a crescut pipota in mine alarmant cand am vazut ca sunt citita de peste tot prin lume. Ca in Europa sunt romani peste tot, nimic suprinzator! Romanul e pasare calatoare, ii place sa se plimbe, sa isi caute cuib mai bun, ne indragostim liberi de constrangeri sociale, religioase, culturale. Cei plecati pentru un trai mai bun, sa munceasca, ori isi urmeaza iubirea, ori profesia le poarta pasii prin toata Europa, fie ea inghetata, fie ea mediteraneana, sunt oameni de calitate indiscutabila, oameni care fac cinste numelui ce il poarta. Refuz sa discut de ceilalti, dupa cliseul orice padure are si uscaturi, iar noi avem niste uscaturi distincte...

Apoi am vazut hit din Australia, Japonia, si alte locuri cu siguranta exotice pentru mine. OK, sunt romani si acolo, romance, si forumul sa traiasca si semnatura mea care implora sa dai click pe link.
Cand am zarit hit de prin Africa, am zis waw, dar mi-am amintit de multimea de studenti la medicina, am cunoscut online apoi o romanca de isprava careia viata i-a oferit surprize calatoare in aventura de a-si urma sotul.

Nimic neobisnuit la hiturile din State si din Canada. Normal, aceeasi sursa, forumul.
Si zaresc de catva timp un hit din Nordul inghetat al Canadei, Hudson Bay!
Asa ca dati-mi voie sa salut romanul care isi traieste viata in Nordul inghetat, sa ii transmit virtual calduroase urari de bine, si sa il rog daca il intalneste pe Mos Craciun ratacit pe acolo, sa ii dea linkul blogului meu, ca nu stiu cum se face, desi am fost cuminte, nu am mai primit de vreun deceniu nici un cadou de Craciun!
Si astea fiind zise, nu pot decat sa stau si sa imi imaginez cum ii este viata acolo: ce face in zona aia atat de pustie, ce job are, cum e sa traiesti in frig in mai tot timpul anului? Banuiesc ca intrebarea ce mananca e puerila, stiind ca alimente sunt transportate cu avionul, probabil ca sunt scumpe, mai scumpe decat in restul Canadei. Dar totusi, merge la vanatoare mai des decat cei din sudul Ontario-ului, la pescuit? In loc de ferma merge la inuiti sau first nations pentru vanat proaspat? Ce limba se vorbeste: engleza sau franceza? Cat de puternic e accentul?
Cum sunt mall-urile? Traieste intr-un loc cu ban la alcool (that would be painfull)?

in incheiere, salutari tuturor romanilor, oriunde ar fi ei!

revin

Clatite

2009-11-06T17:09:00.000-08:00

E vineri seara si venind pe autobuz ma gandeam la ceva bun, bun de mancare bineinteles. Pizza? nope, am gatit aseara destul de mult, deci nu are rost sa irosim mancare aiurea. Clatite, waw, da asta idee!
Cand erau ai mei aici, doar ziceam: mama ce as manca niste clatite, ori gogosi, ori placinte, ca tata se ridica de pe unde se odihnea, si incepea sa mosmondeasca prin bucatarie, si la scurt timp incepea sa miroase a ceva bun, a clatite, a gogosi, a placinte...
Bucuria era mare cand facea clatite, si hahaiala pe cinste: si eu si Andrei stateam cu farfuria gata si il asteptam sa lase jos clatita din tigaie, si ne impingeam farfuriile sub tigaia lui, si tata trebuia sa aleaga in ce farfurie sa lase clatita! Si ma uitam la el ca era asa de incurcat, nu stia cui sa ia partea :)

Am facut clatite intr-o seara, si le-am mancat numai cu gandul la el...

Asa ca am ajuns acasa si am mancat niste racitura de rata, si m-am gandit ca Dr Phil are dreptate si ca ar trebui sa mananc mai putine dulciuri...

Cand eram copii, in plin comunism, in fiecare duminica, tata facea ceva bun: ca era doar popcorn, sau niste gogosi din te miri ce, placinte, ce mai, abia asteptam duminica ca tata sa faca bunatati!
Incerc sa pretuiesc doar amintirile placute, sa nu mai para ca ma mint ca am amintiri placute din copilarie, nu numai cosmaruri!

continuarea

2009-11-06T07:05:00.000-08:00

De ce?
Pentru ca am primit un feedback amestecat...
trebuia ca titlul sa fie: Motiv de divort? cu semnul intrebarii bolduit, asa , ca sa nu mai existe dubii
Victor s-a suparat pe mine.... cica nu e intr-o lumina tocmai favorabila
Andrei s-a trezit sa vrea dovezi, cum ca am torturat si ucis bestia...l-am trimis unde il trimisesem si pe tatsu catvea ore inainte, adica in padurice sa ii faca autopsia...
partea buna e ca basementul e curat, sclipitor, iar ceilalti ocupanti ai casei se feresc sa il inhabiteze senin
normal ca am avut cosmaruri azi noapte:
se facea ca eram in al doilea razboi mondial, o scena din Sven Hassel, Victor in uniforma jerpelita, murdar, stand pe o mina, restul grupei incercand sa il salveze, eu tipand de frica, sa aiba grija, sa nu isi piarda bunatate de picioare, cand unul din grupa, cred ca Micutul, tipa, la o parte, dati-va la o parte, adapostiti-va, daca tineti la viata, e un SOARECE!
sunt buna de amenda din partea vreunei asociatii de protectie a soarecilor nepoftiti in casa? ma pandeste vreun ban? vreo excludere pe viata din vreun privilegiu necerut?

si totul din cauza unui soarece!

Motiv de divort

2009-11-05T11:04:00.000-08:00

Cu multi ani in urma, eram in vizita la socri. Iulian era student, acasa la mama lui. Urmaream un film la tv, era cald afara, dar nu f cald sa tinem usa la balcon deschisa. Soacra mea a iesit pe balcon, si dupa ea, din biblioeteca imensa, cat peretele, burdusita de carti pe 2 randuri, a tasnit un soricel de biblioteca spre balcon. Ca si cum ar fi avut un mecanism cu arc, baietii, adica Victor si frate-sau au ridicat picioarele in pat si si-au continuat vizionarea fara alte comentarii. Eu am ramas tablou, tablou repede explicat de soacra care imi zice ca e soricelu' familiei de biblioteca, ca au incercat orice sa il goneasca, nimic nu a mers, asa ca familia a luat decizia sa ill ignore pur si simplu. A, si ca baietilor (peste 1,80 fiecare si 90 de kg) le e frica de chirias...
Trebuie sa recunosc ca am ras atunci cu lacrimi, baietii la inceput au fost deranjati de rasul meu de neoprit, dar apoi chiar s-au suparat! Ca sa nu mai zic ca de cate ori mi-am adus aminte, mi-am necajit sotul cu varf si indesat....

peste ani, adica asta vara, cand ai mei erau in vizita, fac ei o descoperire colosala! Hello, stam la casa, normal sa existe si soareci, nu ca ne dorim, nu ca ii vrem, dar in garaj, ori in palcul de copaci din spatele casei, sigur traieste o familie de soricei, vecini cu iepurele (luni dimineata ma astepta langa masina tacticos), cu veveritele multe si cu ratonul bastan! Deci ai mei descopera ca avem un soarece in casa. Asa ca luam toate magazinele la rand: Canadian Tire, Home Depot, Home Hardware, Wal-mart...Dupa ce am vazut privirile ciudate aruncate de vecinii de coada la cashier, am decis sa folosim self check out, ca dupa cantitatea de capcane cumparata din fiecare magazin, se deducea usor ca avem nu un soricel, ci o societate intreaga! Suntem experti in capcane: cu arc (de cate ori mi-am prins destele si cat am suspinat dupa branza pusa momeala!!!) cu lipici, cu labirint, cu otrava! Toate se declara humane, fara durere, ca si cum mi-ar pasa!
Inutil sa zic ca atat cat au stat ai mei la noi nu am prins nici un soarece, doar eu destele in capcanele cu arc!

Azi am fost cu Andrei sa ii pun zabala cum zice el, braces cum zice doctorul, ingrop bani in gura lui bogata de teenager atoatestiutor, cum zic eu! Dupa ce ca vremea e de toata jena, acu ploua, acu e soare, acu ninge, acu e soare, acu se intuneca, acu bate grindina, dupa ce ca am decartat bani de o masina rezonabila la Dr Pus (pus in boots e versiunea englezeasca a motanului incaltat!), ajunsi acasa nu am parte de liniste si pace!
Pregateam pranzul, cand Andrei urca din basement inspaimantat, ca avem un soarece! Mai, asta stim, da nu e dovedit! Asa ca reclamatia nu se pune:) Nu, mami, tipa copckilu ingrozit, vino s vezi: cobor circumpecta in basement, cu gandul ca cel soarece demult e disparut si ce sa imi vada ochii: domnul soarece trona pe perna mea turceasca, facandu-si toaleta! Ce sa facem: baietii pe sari, cu frica pe fata, doar eu mai curajoasa! Am mers in garaj si am luat o lopata sa incerc sa ii dau o lovitura, in speranta ca va fi de gratie! Victor cobea: ca o sa stea soarecele sa te astepte pe tine! Tine-l de vorba mai desteptule, ca idei de eradicare a chiriasului buclucas nu ai!
Am revenit cu lopata, am luat-o pe cea metalica, si la atac! Ma apropii, nici o jena!!! cand sa fac hic si sa dau, soarecele pleaca tacticos spre pat, Andrei o tasneste sus pe scari, iar Victor isi musca destele de frica la jumatea scarilor spre parter!
OK, ce ne facem? Mai avem capcane? mai avem. hai sa le instalam, hai sa vedem unde ar fi gaura, da pernele alea la o parte, ridica patul sa vad daca nu cumva dihania are cuib in canapea, dau sa ma aplec sa vad dedesubturile la canapea, ma pun n patru labe, Victor ridica canapeaua cat poapte de mult, eu pun genunchiul jos pe covor, si aud crack! ca si cum sunt biscuiti sub covor, ori cipsuri! Injurand de mama focului bilingv, jumate in romana jumate in engleza, ridic coltul la covor si constat ca cipsurile aveau coada, ca de fapt strivisem cu genunchiul soarecele care inca mai dadea din picioare in agonie! Rapid pun covorul la loc, tip la Victor, care pune picioarele peste covor, eu o iau la fuga, si incep sa tip si sa plang in acelasi timp!
Victor era palid, ca si cum ar fi stat pe o mina, si incerca sa stabileasca ce sa faca!
Dupa ce mi-am tras sufletul, m-am oferit generoasa sa dechid usa la terasa, sa pun papucii la usa, sa ii aduc o punga, iar el nu are nimic de facut altceva decat sa ia soarecele de coada, si sa il duca in padurice. Victor se uita la mine, prin mine, culoarea fetei se schimba de la secunda la alta, rosu, o luase de acu spre verde, si facea eforturi vizibile sa nu vomite.
Ii spun ca trebuie sa faca ceva, el nu are glas, eu il intreb daca e sa aleaga intre mine si soarece, ce ar face (adica eu dau divort daca tot eu trebuie sa iau chiriasul de sub covor)... lui incepe sa ii tremure genunchii, eu continuu cu scenarita: daca ar depinde viata mea de aruncarea soarecelui, ce ar face, el incepe sa se inmoaie in prag de lesin... asa ca ma duc sa iau manusile cele mai groase de iarna ale lui Andrei, apuc cu greu coada mica si subtire ce iesea din covor, greu, manusile grele, si duc soarecele in padure!!!!
M_am intors in casa furioasa, incep sa tip la Victor si mi se face rau, realizand ca soarecele ala a intrat sub covor atunci, in secunda aia, cand eu m-am asezat in genunchi sa ma uit sub canapeaua ridicata de Victor!!!

Inutil sa zic ca Victor a curatat tot basementul: aspirat, dezinfectat, pus toate paturile la spalat, tot, plus ca am aruncat manusile la gunoi!

Acu el isi trage sufletul sus in dormitor, eu pe canapea in living scriu si meditez: este soarecele decedat motiv serios de divort? Cum as explica eu unui avocat problema? Si cata baza am in Victor?Daca viata mea ar depinde de un detaliu atat de minor, cum e un soarece chirias fara voie, ce baza as avea inVictor?

da oare soarecele are familie? intrebarea a pus-o primul Victor, iar eu i-am zis ca e liber sa se duca in padurice si sa faca un control ginecologic/urologic soarecelui decedat, mai bine zis: anatomopatologic, autopsia, si sa vada la ce ne asteptam! Privirea intoarsa de sotul meu de aproape 2 decenii nu are nevoie de comentarii!! Oricum a pus capcane cu lipici si mai mergem dupa amiaza la cumparat inca o duzina!

Until we...

2009-10-21T18:20:00.000-07:00

Totul a inceput cand mi-am petrecut noapte la Hotel Delta acu un an. Auzisem de, stiam ca e pasiune la prima vedere, dar nu am crezut. Nu, nici macar nu am aruncat o privire. Si a trebuit doar o noapte sa ma cucereasca. Atat de usor, atat de protector, atat de calduros!
Dupa noaptea aia din martie, nu mi-am gasit linistea. Am cautat cu privirea prin magazine, reviste, sperand...visand, dorind.
Nu a fost sa fie pana cand...pana cand un flyer de la Zellers anunta sosirea... Si nu chiar la deschiderea magazinului, ci doar cat si-au baut vanzatoarele cafeaua ca m-am si infiintat. Am cautat peste tot, am sperat, am disperat, pana am gasit. Mi-am gasit pasiunea pe un raft, asteptandu-ma. Am inhatat 2 duvet umplute cu duck down (plapuma umpluta cu puf de rata) si am alergat la casa, dupa ce ca erau in sale, erau si mai ieftine la cashier...
Am ajuns acasa si abia am asteptat noaptea, sa imi petrec a doua noapte in imbratisarea calda a pufului a mii de rate :) Dimineata am realizat ca se curata doar la uscatorie, asa ca le-am pus inapoi in ambalaj si am asteptat...Dupa cateva saptamani, lunga asteptare, a aparut oferta la fata de plapuma, asa ca iar fuga la Zellers si wow, ce noapte va urma...
De atunci, o poveste de iubire e in desfasurare...
Ce-i drept Victor era cam ingrijorat ca am luat-o razna (nici un argument aici), si m-a rugat sa intreb pe altii. L-am intrebat pe Glen, care mi-a marturisit ca prima lui duvet a fost 600 de bucsi, ma mult decat daduse pe tv si home theatre. Dar ca a durat ani buni de zile pana cand s-au despartit :)

Imi lipsesc f mult colegele de la universitate, iar Glen incearca sa faca fata curiozitatii mele zilnice, dar nu e ceea ce a fost. Ele erau incitate de lipsa mea de experienta canadiana si nu mai incetau sa se mire: cum n-ai mancat asta? cum, n-ai vazut asta? si tot asa. Aveam o problema, nu conta de care, viata, scoala, masini, asigurare, la office gaseam raspunsul! Acu, Glen se straduie sa faca fata tirului meu de intrebari...

Safron Tree

2009-10-16T11:08:00.000-07:00

Gata, nu mai sunt inocenta ( a se citi virgina) in ale bucatariei indiene. Nu ca m-as fi apucat de gatit mancare indiana, asta n-o sa se intample in veci, ci am mers si am mancat un restaurant bunicel indian.
totul a inceput cu Jacqueline, care adora mancarea indiana, ar manca oricand, oricum, oricat. si de cate ori planuim sa mancam amandoua "in oras" ea propune indian. Eu o dau cotita si asa am sfarsit pe la thai restaurant, ori mexican, ori chinese.
Azi m-a cautat sa ma intrebe cum mai sunt, are un radar fenomenal, si a zis: te scot la lunch! No, nu vreau, am chef de stat in scaun si bocit amar...Nope, nu faci asta, mergem sa mancam, si mancam la indian. OK, deci o sa mor de foame azi...Eh o sa imi tina pizza de aseara...
Si am mers la Safron Tree, aproape de spital, bufet, deci iti alegi ce vrei, nu-ti place, incerci altceva...
Mai, astia au condimente, serios acu.. pun de toate felurile, si asa am mancat niste black lentil, delicioasa pana se ducea pe gat, apoi urma jalea, flacarile si lacrimile. Si am mancat si naan, paine indiana delicioasa, si pui masala, si butter chicken, si multe altele ca nu m-am straduit sa le aflu numele, n-avea rost.
Da, o experienta necesara in dezvoltarea mea ca individ!!!

la fel cum a fost si cea de la mexican!
So face Miriam anii, cum ea m-a scos la lunch de ziua mea, am zis hai sa fac acelasi lucru pentru ea. Si hai sa mergem sa mancam...unde? pai nu thai, nu indian, nu chinez...
Ok, ok, hai la mexican.
Hai...si am mers, un deliciu de mancare, scump in draci dar s-a meritat.
Asa ca ma duc acasa si le fac si baietilor mei mancare mexicana, recunosc Taco Tex Mex, stiu, sa imi fie rusine, dar n-am gatit in viata mea mexican, asa ca totul in kit, cu explicatii ce merge unde merge in ce forma merge...
Si cand au veni baietii de pe unde haladuiau, si cand au realizat ca nu-i asteapta mancarea traditionala de sambata: gratar cu cartofi prajiti, au inceput protestele. Da m-am tinut tare pe pozitie si am zis: incercati intai si apoi comentati! au devorat totul pana la ultima farmitura, au fost atat de incantati sa isi compuna singuri taco-ul incat au uitat ce gura marea avusesera cateva momente mai devreme. Ba mai mult, vor sa incerce burito!

si uite asa devine internationala bucatareala mea :)