Bere

Stam la povesti in weekend. Mai o intamplare din saptamana. Mai o reteta, incercata ori vazuta la televizor. Mai o barfa. Cine a murit, cine a mai facut ceva notabil prin sat. Mai o explicatie de genul: cat de departe e orasul ala ce arde de voi...
Asta dupa ce discutam de ce face tataiu, ce face motanul, ce fac purceii, ce face vaca si tot asa
Dau raportul scurt: la munci, acasa, mai rupt o buruiana prin gradina, vreo isprava de-a lui Merlin, vreo incercare culinara de a lui Andrei.
Evitam subiectele fierbinti, care ar putea sa o supere. Nu imi iese mereu. Insa eu incerc.

Si uite ca ieri mama imi pomeneste de un baietas de nici 17 ani care munceste la camp, ori o mai ajuta pe langa casa, contra masa si bani. Nu are parinti (nu tin minte care din ei e decedat si care e disparut), il tine o bunica. De fapt el tine tot neamul. El munceste toata ziua. Noroc ca munceste si pe mancare ca altfel ar fi vai si amar de sufletul lui. Bunica il asteapta la poarta, ii ia banii si se duce sa isi cumpere bere. Asta intr-un sat in care vinul e mai ieftin decat apa. Ar muri de foame copkilu asta fara mancarea de la munca. Merge la munca sa aiba burta plina. Pe langa el, si bunica are bere, ca vorba aia, vinul nu aluneca bine pe gat.

Mama imi zice ca arata ca un copkil de 12-13 ani, nicidecum de 17 ani. Trage de cal, trage de caruta care si le-a cumparat cu banii lui, dar mama nu stie de unde are putere, ca e pipernicit, ca vai de sufletul lui.
Ca munceste, ca si-a cumparat un aragaz, ca are 2 purcei. Si ca daca nu ar fi bunica setoasa de bere, copkilului asta i-ar ajunge banii de mai multe. Are vointa, are putere de munca, si nu e chiar batut in cap.

am rugat-o pe mama sa aiba grija de el. Sa se gandeasca la Andrei, si ca daca mi se intampla mie ceva...